Alături de abstinență, în perioada Postului Mare creștinii se spovedesc, adică își mărturisesc păcatele în fața duhovnicului. Este timpul în care se spovedesc majoritatea credincioșilor, în vederea împărtășirii din ziua Paștilor. De aceea, în bisericile din Bacău programul de spovedanie va putea fi cunoscut de credincioși la fiecare biserică în parte. În general, programul de spovedanie este cel de miercuri și vineri, până în ultimele două săptămâni, când lăcașurile de cult sunt deschise zilnic pentru a-I primi pe cei dornici de spovedanie. Nimeni nu se poate împărtăși cu Sfintele Taine fără spovedanie.
Ce trebuie să facă un creștin care merge la spovedanie? Chiar dacă s-a încetățenit ideea că este nevoie de post înainte, nu aceasta este marea problemă. Cel mai important este ca omul să aibă căință, adică determinarea de a fi iertat și de a ierta, prin redescoperirea cu «inimă frântă și smerită» a stării de decădere. Omul trebui să dorească schimbarea duhului, a inimii, înnoirea minții, nu numai întristarea, părerea de rău sau regretul pasiv, ci convertirea profundă, orientarea fundamentală a vieții. Pocăința este «o moarte îndoita și de bună voie. Pentru părinții și scriitorii bisericești, lacrimile întristării și pocăinței constituie al doilea botez. Așadar acesta este primul pas. Apoi, este necesară mărturisirea păcatelor înaintea preotului, adică apelul la Biserică de a fi iertat și de a fi reprimit în comuniune. Este momentul în care credinciosul își recunoaște nevrednicia sa. Căința și mărturisirea păcatelor sunt condiții personale indispensabile ale iertării, dar harul iertarii păcatelor se împărtașește prin rugăciunea de dezlegare a preotului.
La noi, există obiceiul ca în prima săptămînă din Postul Mare să nu se spovedească oamenii pentru motivul că postul abia a început. Programul de spovedanie este fixat începînd cu cea de-a doua săptămână din Post și continuă până în Săptămîna Patimilor. La început credincioșii sunt conștientizați că este bine să postească și să se gândească la relele făcute, pentru a se putea mărturisiri așa cum trebuie.
Pocainta este primul pas si este o stare de cercetare a Duhului Sfant asupra celui ce crede in jertfa Domnului Iisus Hristos. Domnul Iisus Hristos a platit deja pe cruce pentru pacatele omenirii; este nevoie de credinta si pocainta omului in tot ceea ce a facut Dumnezeu pentru salvarea oamenilor. Dumnezeu care este intru TataL Fiul si Duhul Sfant, pe baza credintei omului iarta pacatele, elibereaza de sub diferite robii/stari, vindeca si da crestere in credinta oferind posibilitatea credinciosului sa urce spre niveluri mai inalte de cunoastere spirituala, niveluri care sunt insotite de binecuvantari, pt ca viata traita cu Dumnezeu inseamna belsug, nu saracie. Credinciosii sunt sfintiti si nascuti din nou, ca o faptura noua, pe baza meritelor Mantuitorului Iisus Hristos. Aceasta faptura noua incepe sa semene cu chipul lui Dumnezeu, tinde spre desavarsire si serveste planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu doreste sa investeasca in om sa se foloseasca de el, si alege sa locuiasca in om pe baza credintei si pocaintei omului. Omul este creatura lui Dumnezeu si templu al Duhului Sfant, asa cum este afirmat in Corinteni 3:16 prin apostolul Pavel care spune: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu, şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” Omul este imputernicit si sfintit de Dumnezeu tot prin credinta.
In intaia epistola a apostolului Ioan ,la cap.2, v.3-6 sta scris : „Si prin aceasta stim ca il cunoastem daca pazim poruncile LUI. Cine zice :”Il cunosc”, si nu pazeste poruncile LUI, este un mincinos si adevarul nu este in el. Dar cine pazeste Cuvantul LUI, in el dragostea lui DUMNEZEU a ajuns in adevar desavarsita; prin aceasta stim ca suntem in EL.Cine zice ca ramane in EL, trebuie sa umble si el cum a umblat ISUS.” Iar in 1 Corinteni la cap.2, v.5, sta scris:”Credinta voastra sa fie intemeiata nu pe intelepciunea omeneasca, ci pe puterea lui Dumnezeu.” Iar in Faptele Apostolilor la cap.4, v.12, DUMNEZEU a dispus sa fie consemnate urmatoarele :”In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer alt NUME dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.”In Epistola 1 Timotei, cap. 1, v.5, este consemnat : „Caci este un singur Dumnezeu si un singur Mijlocitor intre DUMNEZEU si oameni : OMUL HRISTOS ISUS”