Economistul Emilian Drehuta, care a lucrat 40 de ani in finante si peste 25 de ani la cirma Administratiei Finantelor Publice din Bacau, a vazut efectele Marii Crize Economice din 1929 – 1933 pe viu. In prima parte a interviului, Emilian Drehuta a vorbit despre originile fenomenului, cunoscut inca din Secolul al 19-lea si despre perceptia lui in tarile romane. Astazi ne oprim asupra Marii Crize, precedeata, mai ales in America, de un boom care i-a atras si pe romani, dar si a actualei crize economice mondiale, care seamana izbitor cu aceea din 1929 – 1933. Istoria – am dedus – se repeta si in cazul marilor crize economice, numite, inca de atunci, crize ciclice.
Piata de capital a precedat Marea Criza
– Asa s-a nascut piata de capital, bursa, unde se tranzactionau actiuni, valori mobiliare.
– S-a ajuns la asemenea dimensiuni, incit se spune ca actiuni aveau si ultimii cetateni, cei mai saraci. Dar, cind a inceput sa mai scada interesul pentru actiuni au intervenit bancile, care au oferit bani, iar comertul cu actiuni a luat o amploare si mai mare. Desi economistii si unii oameni politici atrageau atentia ca piata de capital se indeparta prea mult de economia reala. Traiau o himera. Pentru ca economia era mult mai jos decit credeau americanii. Astfel, pe 24 octombrie 1929, pe Wall Street, la Bursa s-a constatat efectul. Citeva zile, cumparatorii de actiuni s-au tot imputinat, iar vinzatorii erau tot mai multi. Pina cind au devenit toti vinzatori. Atunci a aparut crahul bursier (crah, in germana, inseamna cadere). De la sfirsitul lui octombrie, pina la inceputul lui noiembrie, actiunile au scazut, in medie, cu mai mult de 50%. Se aruncau, pe fereastra, pachete de actiuni, tocmai pentru a se prinde cit de cit un curs bun. Pentru ca proprietarii lor aveau de platit credite.
– Hirtiile de valoare devenisera, dintr-odata, fara valoare.
– Efectul fenomenului s-a extins asupra bancilor, care dadusera credite, garantate cu valoarea actiunilor. Asa au dat faliment circa 19.000 de firme, inclusiv banci. Principalul efect a constat, insa, in aceea ca si locuintele care erau tot pe credit facute, pentru ca oamenii deveneau someri, nu mai puteau fi platite. Foarte multi le-au pierdut astfel. A fost un dezastru, iar pina in 1933 a fost o perioada de recesiune. Nu era chiar criza, dar nici dezvoltare. Economia isi tragea sufletul. Insa, in 1932 America are sansa sa aleaga un presedinte, pe Franklin Roosvelt, care a avut trei legislaturi. A si murit presedinte. Era un om de mare capacitate organizatorica, de mare cultura si de adevarata inspiratie in materie de conducator de stat, in momente grele. El a formulat noi reguli si a gasit cai de iesire din criza. A propus Congresului un pachet de legi, incepind cu reforma monetara. Atunci s-a renuntat la modul de a garanta bancnotele cu aur, la „Etalonul aur”. Inainte, fiecare putea merge la banca sa ceara echivalentul dolarului in aur. S-a devalorizat dolarul, astfel, si s-a ajuns la o cantitate mai mare de moneda pe piata, la populatie, sa inceapa comertul. Pentru ca nu doar industria constructiilor si cea a automobilului erau in suferinta, dar si celelalte, inclusiv cea alimentara. Toti se cirpeau cu ce aveau. Acest calvar nu a ramas numai in America, ci s-a extins in toata lumea, inclusiv in Romania.
Roosvelt a scos America din criza
– Prin urmare, cu ce se deosebeau masurile anticriza ale lui Roosvelt de ceea ce fusese anterior.
– Masurile lui erau altceva decit politica economica anterioara. Se cunoaste acea perioada din economie in care se practica principiul „Laissez faire, laissez passe”, cind statul nu se amesteca in economie, dar aceasta perioada isi traise traiul si a fost nevoie sa intervina statul din nou. Roosvelt a mobilizat sute de mii de tineri, le-a dat cite 30 de dolari lunar si i-a trimis sa faca impaduriri, sosele, poduri etc. Omul lucra si isi cistiga existenta, pe un salariu modic. De asemenea, nu a dat bani somerilor, ci slujbe. I-a angajat.
– Unde i-a angajat, daca firmele erau falite?
– In constructii, in infrastructura. In industrie si agricultura. Pentru ca s-au dat credite in aceste domenii. A urmat al doilea Razboi Mondial, in care SUA a avut un rol imens. Un alt debuseu pentru economie.
Istoria se repeta
– Iata cum se repeta istoria, pentru ca ceea ce se intimpla astazi seamana ca tras la indigo.
– Actuala criza a luat nastere tot pe Wall Street si de la un fenomen care tine nu doar de economie, ci de psihologia sociala. Americanul nu a mai fost multumit cu locuinta veche. S-a dezvoltat din nou aceasta industrie, s-au dat credite facile, preturile au crescut mereu. Oamenii si-au reevaluat, astfel, locuintele si au cerut, de la banca, diferenta de valoare. Prin alte credite. Bancile au acceptat si au nascocit creditele de consum care, evident, s-au consumat. Balonul s-a spart, si in zilele noastre, tot in domeniul imobiliar, dupa ce au aparut greutati in industrie, mai ales in industria auto. In anul 2006 au fost scoase la vinzare, de bancile americane, circa 1,3 milioane de locuinte. Cit ar fi de mare America, daca atitea case nu pot fi achitate la banca, e criza clar. Ca si dupa Marea Criza, si acum statul a intervenit in economie, cu masuri de redresare economica. Au pompat bani in banci, au dat drumul la investitii mari, guvernamentale, in infrastructura. Se incerarca, astfel, sa se miste economia. Bancile, care au ramas cu puzderia de case in garantie, au trecut la reesalonarea creditelor, pe mai multi ani, astfel incit creditele sa poata fi recuperate.
– Avem, prin urmare, revine de oameni de stat puternici si de masuri ferme?
– Concluzia este ca, vrind-nevrind, aceasta criza economica si mai ales financiara, generalizata din 2008, ne-a atins si pe noi. S-au propus masuri, s-au si aplicat unele dintre ele. Intreprinderile au redus lucrul, au concediat oameni. Incercam sa ne revenim. Programul de termoizolare a locuintelor este un exemplu: da de lucru oamenilor, dar contribuie, substantial, si la economisirea de energie. Este nevoie de intelepciune si de fermitate.
Lasă un răspuns