Soiul, factor principal de producție

Dr.Ing.Florin ACATRINEI
producător pomi altoiți
www.pomaltoi.ro

În agricultură, soiul la speciile vegetale sau rasa la speciile de animale reprezintă principalul factor de productie. Specialiștii în zootehnie au reușit să scoată în evidență principalii factori de succes în producție prin realizarea arhicunoscutei formule: rasă, masă, casă, respectând în enunț ordinea factorilor după importanță. În zootehnie cred că a fost mai ușor de înțeles că dacă nu ai rasă bună nu poți avea rezultate de producție. Îi oferi hrană și adăpost corespunzător, dar animalul dă producție tot cât are el potențial, chiar dacă cheltuielile sunt aceleași.
Trebuie să înțelegem că aceeași situație este și în cultivarea diverselor specii vegetale. A nu te folosi de valoarea biologică a unui soi sau hibrid, de potențialul genetic de producție, înseamnă a munci ineficient. Ineficiența înseamnă că nu se umple buzunarul. Subliniez acest aspect deoarece marea majoritate a producătorilor agricoli care fac agricultură pe suprafețe mici îl neglijează atunci când plantează pomi, viță de vie sau când își fac rost de răsaduri de legume, dar și când trebuie să semene porumbul. Consideră că este o cheltuială prea mare să planteze pomi sau răsaduri din soiuri valoroase certificate sau să cumpere sămânță de porumb certificată. Nu realizează că sporul de producție și valoarea calitativă a acesteia asigură venituri care acoperă înzecit costurile pentru materialul săditor sau semincer. La aceleași cheltuieli cu tehnologia de producțe, factorul soi (hibrid) poate asigura un spor de producție de cel puțin 60 – 70%. Nu este credibil? Haideți să calculăm: avem un teren pe care îl fertilizăm, arăm, discuim, semănam porumb cu sămânță din pod, prășim sau erbicidăm și recoltăm, într-un cuvânt aplicăm întocmai tehnologia de producție cu excepția seminței. Alături, aceeași categorie de teren, aceeași tehnologie de producție, aceleași cheltuieli, doar suplimentar samânță dintr-un hibrid valoros, testat pentru zonă, certificat. În primul caz, într-o situație fericită obținem 4 tone boabe /ha. În al doilea caz, sigur putem obține între 8 și 10 tone boabe/ha. Ce a fos în plus? Sămânța dintr-un hibrid bun! Ce spor de producție rezultă? Între 100 – 150 %. Acum putem calcula: în primul caz am cheltuit 2.000 lei/ha și am obținut 2.400 lei/ha, la prețul de 0,6 lei/kg. În al doilea caz, am cheltuit în plus 400 de lei pe sămânță, rezultând un total de 2.400 lei/ha, dar am obținut venituri de cel puțin 4.800 lei/ha. Este clar în care caz putem vorbi de eficiență și ce înseamnă valoarea biologică a soiului sau hibridului.
La plantele anuale, dacă învățăm din greșeli, în anul următor ne îndreptăm greșeala. Dar ,ce facem la pomi, de la care așteptăm vreo 10 ani să ne convingem că trebuie să defrișăm, să plantăm alt soi și să așteptam din nou câțiva ani până intră pe rod?
Cercetarea în ameliorarea soiurilor, națională și din străinătate, a creat mii de soiuri care să răspundă la toate cerințele. Important este ca aceste soiuri să fie testate în condițiile de climă și sol din fiecare zonă și apoi înmulțite de profesioniști. Nu mai departe un „mare producător de plante” pe internet vindea semințe din arbustul goji, spunând că oferă un anumit soi. Soiurile la pomi și arbuști fructiferi se mențin numai prin înmulțire vegetativă (butășire, marcotaj, altoire). Sămânța fiind rezulatul unei încrușișări în care polenul vine de la o altă plantă, descedentul este un hibrid care combină caracterele, iar fructul rezultat nu va fi identic cu al plantei mamă. Acesta este motivul pentru care plantăm pomi altoiți din soiurile valoroase. Din aceste soiuri, Ministerul Agriculturii aprobă o Listă Oficială prin care numai soiurile din listă pot fi înmulțite și plantate. Controlul calității și autenticității materialului săditor și a semințelor este efectuat de Inspectoratul Teritorial pentru Controlul Semințelor și Materialului Săditor, care dă certificate de calitate producătorilor autorizați. Este drept că și dintre producătorii autorizați sunt unii mai puțin profesioniști, dar pe care, în timp, piața îi va elimina prin greșelile care le fac.
Având în vedere că un pom ne ocupă mult spațiul și timpul, trebuie să ne documentăm bine în ce privește soiul pe care îl plantăm. Nu întotdeauna internetul este sigur. Baza este să apelăm tot la sfatul specialiștilor recunoscuti. De cele mai multe ori, cei care vor să planteze pomi caută soiuri vechi știute: Ionathan, Parmen auriu, Pătul ș.a., iar unii mai încăpăținați vor musai aceste soiuri. Trebuie știut că aceste soiuri vechi au valoarea lor, dar uneori mai mult sentimentală. Prin lucrările de ameliorare s-au creat soiuri care să depășească soiurile vechi atât prin volumul producției, calitatea fructelor, dar și prin caracteristicile pomului: rezistența la boli, vigoarea mai mică, rodirea pe ramuri scurte. Când cunoști soiurile valoroase, îți dai seama de defectele soiurilor cunoscute. Nu mai departe soiul Ionathan: crește aglomerat, fiind complicată efectuarea tăierilor de rodire, este foarte sensibil la făinare și focul bacterian, iar fructele sunt sensibile la bolile de depozit, formând pete negre și amare pe epidermă, prăbușindu-se repede. Din el sau realizat soiurile Idared și Ionagold, la care defectele amintite sunt estompate, iar fructele sunt mai mari și cu păstrare bună.
La măr, pondere tot mai mare o iau, la înmulțire, soiurile cu rezistență genetică la boli: Romus 2 și Romus 3 – soiuri de vară; Liberty, Pionier – soiuri de toamnă; Florina, Ciprian, Generos – soiuri de toamnă-iarnă. La aceste soiuri, calitatea fructelor este foarte bună și au marele avantaj că rezistă la principala boală a mărului – Pătarea cenușie a mărului sau Rapănul merelor. Pentru grădinile populației și pentru plantațiile pomicole ecologice, aceste soiuri sunt cele mai recomandate, deoarece tratamentele pentru combaterea bolilor pot fi reduse la 2 – 3 tratamente cu produse pe bază de cupru și sulf, substanțe acceptate în agricultura ecologică. Insectele pot fi controlate mai ușor, folosind mijloace de combatere biologice.
În ultimii ani sau creat și introdus în cultură, la măr, soiuri cu păstrarea pe o perioadă cât mai mare de timp, cu fructe cu pulpa mai densă și de foarte bună caliate: Braeburn, Pinova, Golden riders, Fuji.
Prin multitudinea de soiuri avizate la înmulțire se pot crea conveere varietale care să acopere, pentru fiecare specie, o perioadă de consum cu fructe proaspete cât mai lungă. Gradinile familiale trebuie să răspundă și la acest aspect, prin multitudinea de specii și soiuri plantate, de asemeni și micile ferme care vor să acopere piața în permanență cu fructe proaspete.