Opere de trei parale

De ieri, s-a dat liber la campania electorala. Intimplator, sau poate ca nu, momentul declansarii marii batalii a coincis cu marcarea Zilei Tineretului, pentru care politicienii nostri manifesta o slabiciune aparte atunci cind sint interesati sa le atraga simpatia, implicit voturile, dar pe care-i trateaza cu indiferenta suverana atunci cind vine vorba de programele de promovare a carierelor.

Localele de peste patru saptamini se particularizeaza prin votul uninominal, o noutate absoluta pentru romani, pentru ca in rest sa se mentina in nota regizorala cu care ne-am obisnuit de aproape doua decenii: multe barbi si mustati stufoase. Celebrul slogan „uite-asa o barba-avea” a fost resuscitat, el regasindu-se in promisiunile care au inceput deja sa curga precum ploile dese si abundente ale primaverii. Daca ar fi sa ne luam dupa ele, mai c-am fi tentati sa credem, ca ne aflam deja la portile paradisului terestru, nemaiavind altceva de facut decit sa le deschidem pentru a intra.
Va fi o campanie decenta, din care vor lipsi luptele corp la corp dintre candidati, acuzele reciproce cu dezgroparea trecutului (a se intelege – „a mortilor”), loviturile perfide si dosarele contrafacute scoase la lumina – tin sa ne asigure liderii partidelor. Cu accente pe programele sociale de interes comunitar si al individului: localitati mai frumoase, mai bine gospodarite, locuinte noi, taxe si impozite mai mici, preturi rezonabile in piete, locuri mai multe in scoli si gradinite; si toate celelalte: primari corecti, dezinteresati de afaceri, consilieri care nu-si vor promova interesele personale, respect fata de cetateanul contribuabil. Ne vor fi servite „la minut”, cu asigurari ferme din partea candidatilor la demnitati locale.
Asa sa fie! Numai ca trebuie sa mai si credem in miracole. Deocamdata, alegatorul bacauan este sensibilizat de eleganta mesajelor venite din partea celor care rivnesc fotoliul de primar al urbei bacauane si pe care le gasim in fiecare dimineata in cutiiile postale. Unul dintre ei, independent, incearca sa-si puna in valoare capitalul electoral printr-o asa-zisa ancheta intreprinsa in rindurile electorilor, pe care-i semneaza cu initiale! Un preot, M.P., este convins ca acesta „din postura de primar sigur va face mult mai mult pentru credinta si credinciosi”, inaltind ruga la Cel de Sus sa-l ajute, iar un om de afaceri, C.M., spune ca „vreau un primar fara afaceri, care sa faca numai administratie si care sa poata asigura echidistanta intre agentii economici”. Pentru aceasta, insa, ar trebui sa fie de acord si marii abonati la fondurile de investitii ale bugetului local, precum regele asfaltului, de-un exemplu. In sfirsit, unul dintre vecinii de bloc isi exprima dorinta in termeni imperativi: „il vrem primar”. Acuma, daca posterul cu pricina e pe bune, sau contine numai barbi si mustati ce se armonizeaza perfect cu fizionomia respectivului pretendent la primarie, ramine sa ne lamurim. Ca si in cazul unuia dintre candidatii social-democratilor, care ne ofera o microcarte de telefoane utile ce ar putea sugera legaturile dintre cetatean si institutiile locale ale statului. Chestiune ce tine de perceptia fiecaruia.
Dar spectacolele de sunet si lumina abia urmeaza, asa ca sa ne pastram disponibilitatile de amuzament pentru surprizele care ne sint rezervate. Chiar ne vom distra copios, umorul inspirat de electorale fiind, se stie, spumos si contagios. Asadar, sa nu scapam prilejurile ce ni se ofera, agatindu-ne de barbile si mustatile servite pe tava in felurite chipuri. Vor fi repetitiile pentru megaspectacolul din iarna. Prin sate se vintura promisiuni de modernizare edilitara; pe ici – pe colo se repara drumuri si se construiesc podete, iar prin orasele judetului sint semne de primenire estetico-urbanistica. Sint scoase la lumina proiectele pentru situatii speciale, armele secrete, cu bataie lunga, ale edililor, se gasesc si fonduri pentru promovarea lor, incit promisiunile si argumentele sa devina credibile chiar si pentru cei rezervati ori suspiciosi.
Bate vint de alegeri cu miresme de odicolon politicianist. A-nceput bilciul desertaciunilor, cu actori maestri in arta limbutiei si a prefacatoriei. Vorba unui concitadin: vorbele mieroase au, de obicei, un sisiit suspect, nefiind altceva decit o „opera de trei parale”. Iar barba tine, la unii, si loc de obraz.