De aproape doua luni, dilema romanilor se-nvirte in jurul aceleeasi intrebari, precum ciinele in jurul cozii: ce se naste greu, are chipul incruntat si ne da dureri de cap? Raspunsul: bugetul de criza, alcatuit (de, si) dupa chipul si asemanarea noilor guvernanti stationati la intersectia dirijata de indicatoarele Stinga-Dreapta. Sau viceversa. Oricum ar coti-o, directia e una incerta si, in afara de asigurarile primului-ministru cum ca n-avem a ne teme de surprize majore daca dam dovada de temperanta, celelalte asteptari sint aeriene, nebuloase ce plutesc intr-o mare de necunoscute. O singura certitudine in proiectul de buget ajuns, in sfirsit si deocamdata, in comisiile parlamentare: unii se vor indopa, altii vor ciuguli, iar cei mai multi vor inghiti in sec, impartindu-si resturile. Pentru ca asa a fost de cind lumea; cine are-n miini piinea si cutitul isi taie feliile cele mai groase.
Deocamdata stam in asteptare punindu-ne nadejdile in cine stie ce minune. Bugetarii isi pregatesc armele cu care sa porneasca ofensiva sindicala de primavara, iar pensionarii se gindesc tot mai serios sa dea in judecata guvernul, care nu respecta legile. Ambitii desarte: cind si unde s-a mai intimplat ca Puterea sa dea socoteala plebei!
Salvarea s-ar putea sa ne vina, totusi, de peste ocean, din Tara Tuturor Posibilitatilor; care, desi e pusa la pamint de criza mondiala, nu da semne c-ar fi fost si redusa la tacere. Iar ceea ce nu poate face guvernul, fac persoanele private. Un miliardar american ce pare ca-si aude chemarea (de dincolo), s-a gindit sa se impace cu lumea cit inca o mai poate face, apucindu-se sa-si imparta banii saracilor, cite cincizeci sau o suta de dolari, intr-un circuit al caritatii ce strabate America de la nord la sud si de la est la vest. Sint puse la bataie citeva miliarde de dolari. Cam atitea cite i-ar scoate din necazuri si pe romanii nostri atinsi de recesiune, facindu-i pentru o vreme iertatori si fericiti. Cineva de pe la noi a calculat ca daca numai citiva dintre marii nostri bogatasi, oameni de afaceri, precum Ion Tiriac, Dinu Patriciu, Marian Iancu, Irinel Columbeanu, Ovidiu Tender, Sorin Ovidiu Vintu, Gigi Becali et Co, si-ar pune la bataie doar cite o mica partre din agoniselile lor cu cintec, problema s-ar rezolva si fara import de initiativa caritabila, care de altfel ar risca sa se inece in ocean, la traversare. Dar pildele crestinesti nu se prea mai poarta; sint la moda versetele satanice. Astfel ca tot bugetul nostru lovit de criza, transformat in colac de salvare, ramine nadejdea noastra. C-o fi, ca n-o fi, ramine sa vedem.
Lasă un răspuns