Ospitalitatea moldoveneasca nu este o vorba goala. Cel putin in tinuturile copilariei Binecredinciosului Voievod Stefan cel Mare si Sfint. La nici zece kilometri de Onesti, pot fi intilniti oameni pentru care a sari in ajutorul calatorului reprezinta o particica din modul lor de a fi. Ne-am convins de aceasta si noi, in ziua cind am ales sa vizitam biserica „Sfintii Voievozi” din Radeana, unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din judetul Bacau. Situata pe una dintre ulitele intortocheate si inguste ale satului, biserica nu poate fi descoperita fara sprijinul localnicilor. „Este foarte veche. A fost ctitorita in anul 1628 de logofatul Dumitrascu Stefan. A fost distrusa de cutremure si refacuta cu efortul crestinilor din zona de mai multe ori de-a lungul timpului”, ne-a explicat, cu mindrie, Constantin Chelaru, unul dintre consilierii parohiali. O mindrie motivata si de originile domnesti ale ctitorilor, tinind cont ca Dumitrascu Stefan este tatal voievodului Gheorghe Stefan, cel care i-a urmat lui Vasile Lupu la domnia Moldovei.
Biserica se descopera privitorului ca o constructia inalta si solida. Este inconjurata de un zid de piatra de marimea unui om, intarit pe alocuri. In stinga bisericii, s-a pastrat mormintul lui Neculai Donici, fiul lui Iordache Donici si al Ecaterinei Donici, moarta Rosetti, decedat la 1883. La citeva zeci de metri mai incolo, ingradit, un soclu, avind deasupra o cruce de marmura neagra: „Aristide Poulopoulos”, mort pentru patrie, 12 octombrie 1888 – 28 august 1917″. Despre ambele aveam sa aflam ca nu mai reprezinta altceva decit simboluri. Mormintele celor doi nu se mai stie cu exactitate unde sint.
Despre vechimea bisericii esti instiintat inca de la intrare. Deasupra usii s-a pastrat un text scurt, gravat pe piatra cu caractere slavone. Tot afara, linga usa, de-o parte si de alta, au fost asezate doua pietre de mormint, inscriptionate tot in limba in care se scria in veacul XVII. In pridvor se pot citi mai multe informatii despre istoricul bisericii. Pe linga anul zidirii si ctitor, mai poti afla ca, in 1940, un cutremur a distrus peretele din partea de nord, portiuni din turla si o parte din peretele de la intrare. Tot aici se mentioneaza ca, in 1943, cind a fost numit preot Gheorghe Alexandrescu, catapeteasma a fost singura care supravietuise si pastrase urmele vechii bisericii. Pare putin, dar pentru cel pasionat de traditie si frumusete e suficient. Cind ai pastruns in interior, peretele ce desparte altarul de restul lacasului te copleseste. Privind icoanele mari, infatisindu-l pe Iisus Hristos si Maica Domnului, de-o parte si de alta a usilor imparatesti, vezi adevarata arta religioasa, care te indeamna catre meditatie, catre scopul autentic al credintei. In partea stinga a catapetesmei, o alta icoana minunata, infatisind-o pe Sfinta Parascheva, tinind in mina Sfinta Cruce. Tulburatoare atractia moldovenilor din veacul XVII fata de Cuvioasa Parascheva ale carei sfinte moaste au fost aduse la Iasi cu nici 20 de ani inainte de pictarea catapetesmei. Specifice acestui lacas de cult sint si aureolele din jurul sfintilor de pe acest perete, aureole scoase in relief.
La stranele din lemn am avut supriza sa vedem carti de cult de peste 150 de ani. Unele dintre ele destainuie si astazi momentele din istoria imediata a romanilor. Pe un „Penticostal”, o carte ce dateaza din 1889, se gaseste o insemnare din 1941. „La 1 iulie 1941, Anul Tulburarilor Europene cind toate tarile din Europa se afla in mare zdruncinare, am facut slujba in Scoala Radeana, deoarece Biserica era complet destrusa de cutremur. Scris de mine, Gh. Onisei”. Pe o alta, un „Apostol” din anii ’20, au ramas doua insemnari, una dintre ele semnata de protosinghelul Gligherie, staretul manastirii Bogdana, care a daruit cartea bisericii din Radeana, blestemind pe cei care ar fi avut in gind sa o instraineze. „O mai folosim si azi. Una noua este scumpa”, avea sa spuna dascalul de la „Sfintii Voievozi”. Marturii peste marturii despre istoria si oamenii care, in felul lor, au scris-o, de-a lungul veacurilor, spre neuitare.
De oriunde ai fi, daca treci din Onesti spre Adjud, merita sa-ti abati drumul spre Radeana, satucul din comuna Stefan cel Mare. Fie si pentru a vedea o ctitorie boiereasca din vremea unui logofat despre care nu se mai stie decit un lucru: ca a zidit o biserica.
parinte, foarte frumos articolul.