Brand cu frunză ofilită

Am trecut la ora de vară taman în ajun de 1 aprilie! După cum a fost vremea (și vremurile!) în ultima săptămână, pare a fi cea mai tare păcăleală chestia asta cu vara… Numai că, optimiști din fire și sătui de atâtea viscole și geruri, românii se gândesc la vacanțele ce se apropie. Poate tocmai de aceea, în mințile guvernanților răsar ideile „turistice” precum brândușele ce se ițesc din zăpada încă netopită. Doamna Grapini, „delegată” peste turism, s-a gândit să reanime domeniul moștenit de la madam Udrea. Și, ca orice gospodar, a început cu uscăturile. Vrea să schimbe brandul de țară. Frunza emblemă, descărcată de pe net cu câțiva dolari și plătită cu milioane din fonduri europene, s-a ofilit rău de tot. Dacă în 2010, la începuturi, unii au spus că o fi, poate, „lenjeria edenică a Evei”, acum deja riscăm să aducem turismul într-o situație… sexy!

Disputa este în toi. Opoziția pretinde că frunza a adus creșteri semnificative în turism, că s-au înghesuit străinii să vină în România, iar renunțarea la un asemenea brand fabulos ar echivala cu prăbușirea „marilor afaceri” din domeniu. E drept că nici „ministresa” actuală nu are o idee conturată. A lansat pe facebook un fel de dezbatere, de parcă specialiștii în marketing turistic acolo ar activa! Probabil mii de adolescenți, câteva sute de pițipoance și o grămadă de frustrați „opiniști” vor fundamenta o strategie guvernamentală de maximă importanță. Vorba lui Mircea Badea: „Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!”…

Nu există cineva cât de cât obiectiv care să nege potențialul turistic al României. Este un fel de țară-rezervație pentru vestici. Aici găsesc zone cu adevărat rustice, hrană din belșug și (aproape) naturală, băutură ieftină și fete „de treabă”. E o țară unde bicicliștii beți merg pe drumurile europene, unde căruțele sunt „prințesele șoselelor”, iar autostrăzile pleacă de nicăieri către niciunde (vezi A3). Despre lucrurile astea n-am văzut să se „dezbată” pe undeva. Când aud de Voroneț, întreb dacă sunt curse de elicopter disponibile, că altfel devine un calvar să ajungi la porțile așezământului religios. Nu cred că un brand cu frunză, cu morcov sau cu țepele uitate ale lui „Băse” poate să crească gradul de satisfacție a turiștilor. Când prețul unui week-end la Poiana Brașov este echivalent cu o săptămână în Dubai nu știu ce șanse avem să concurăm cu bulgarii, turcii sau – mai nou – muntenegrenii și albanezii. Pentru cineva din Timișoara, de exemplu, drumul până la Mamaia este mult mai lung decât până în Istria croată. Nu neapărat ca kilometri, ci – mai ales! – ca autostradă… Iar la destinație, prețurile vecinilor noștri sunt imbatabile!

Cineva îi propunea doamnei Grapini ca nou simbol două degete extrăgând un portofel dintr-o poșetă (a madamei Udrea?!). Metafora grafică nu trebuie să ne ducă imediat cu gândul la hoții de buzunare ce-ar vâna turiștii creduli din Occident. Referirea poate fi chiar la Guvernul care taxează tot ce (mai) mișcă în țara asta și la afaceriștii din domeniu care au tarife prohibitive. La noi, hotelierii și „crâșmarii” sunt niște „tunari” care vor să-și facă plinul dintr-un singur sezon și-apoi să se „reorienteze” către altă țeapă. Turistul – român sau străin – este „făcut la buzunare” încă din momentul în care caută pe net o destinație. Restul controverselor despre un slogan și-o „frunză” nu înseamnă decât pierdere de timp și bani publici…
Ștefan RADU