Să cultivăm soiuri de măr rezistente genetic

Dr.Ing.Florin Acatrinei
producător pomi altoiţi
www.pomaltoi.ro

Merele sunt fructelel cele mai consumate din lume. Pentru satisfacerea cerinţelor pieţei cu mere a fost nevoie de realizarea unor plantaţii din ce în ce mai mari şi mai intensive. Dar odată cu această situaţie au apărut dificultăţi în combaterea bolilor şi dăunătorilor. Dacă la dăunători se sesizează prezenţa atacului insectelor şi se găsesc mijloacele de combatere, la boli când se sesizează atacul e prea târziu de a scăpa cu producţia neafectată. La măr cele mai mari probleme au fost şi sunt date de două micoze care provoacă bolile cunoscute popular “Rapănul mărului” şi “Făinarea mărului”. Cu cât s-au creat soiuri cu fructe mai valoroase calitativ, cultivate în plantaţii cu un grad mai mare de intensivitate, cu atât aceste boli au creat pagube mai mari.

Costurile de prevenire şi stopare a atacului acestor boli sunt foarte mari , iar uneori în anii favorabili atacului acestora, cu toate aceste cheltuieli, atacul tot se manifestă , reducând calitatea şi volumul producţiei. De exemplu, soiul Golden, atât de apreciat în consum, în anii cu ploi abundente, creează mari probleme, deoarece în condiţii de umiditate este favorizat atacul de rapăn a mărului şi îngreunată efectuarea tratamentelor. În asemenea condiţii numărul tratamentelor poate ajunge şi la 20, fără a elimina riscul de atac manifestat prin căderea florilor, fructelor şi apariţiei petelor de rapăn pe frunzele şi fructele rămase. Pesticidele utilizate în prevenirea şi combaterea bolilor au efecte de multe ori dezastruoase faţă de mediu, cu distrugerea echilibrului ecologic şi acumularea unor reziduri de pesticide în fructe. Acest lucru a determinat o preocupare a cercetătorilor de foarte mult timp pentru crearea de soiuri de măr care sa reziste la aceste boli. Primele rezultate cu adevărat remaracabile pe acest domeniu au fost obţinute de profesorul L.F. Hough în SUA, care prin hibridări interspecifice (polenizarea controlata în livadă) a reuşit să transfere o genă de rezistenţă de la specia Malus floribunda la soiuri valoroase din specia Malus domestica. Să nu facem confuzie cu organismele modificate genetic (OMG-uri). Astfel după mai bine de 20 de ani de muncă de cercetare, în 1970 a omologat primul soi de măr cu rezistenţă genetică la rapăn şi tolerant la făinare, soi ce a primit numele de „Prima”.

Acest soi a ajuns în toată lumea şi a fost utilizat ca genitor pentru crearea unor noi soiuri de măr de acest tip. Au fost utilizate şi alte specii de măr cu rezistenţă la rapăn şi făinare. La această dată sunt create un numar foarte mare de soiuri cu rezistenţă genetică la rapăn şi făinare în mai toate ţările care au activitate de cercetare în ameliorarea mărului. România, prin cercetătorul Vasile Cociu, s-a aflat într-o colaborare directă cu profesorul Hough, realizând un număr mare de hibrizi cu rezistenţă la boli, alături de alţi cercetători din ţară. Din aceşti hibrizi au fost şi sunt omologate o serie întreagă de asemenea soiuri. România era pe locul trei din lume în materie de soiuri de măr cu rezistenta genetica la boli. În acest moment în Catalogul oficial al soiurilor acceptate la înmulţire în România, sunt înscrise o multitudine de soiuri de măr cu rezistenţă genetică la boli, create în ţara noastră: Ciprian, Generos, Goldprim, Ionaprim, Pionier, Remus, Romus 1, Romus 3, Romus 4, Romus 5, Starkprim, T120, T195, Voinea. Dintre soiurile introduse din străinătate sunt înscrise în catalog: Florina, Liberty, Prima. Mai recent omologate in Romania sunt soiurile: Iris, Luca, Irisem, Poiana, Rustic, Rebra, Rubra, Redix, Remar. Din păcate pe aceste ultime soiuri citate nu am avut prilejul să le studiez şi să mă pot pronunţa asupra însuşirilor lor, dar odată ce au fost acceptate în Catalogul Oficial sunt sigur că au calităţi care le-a permis acest lucru.

Dintre soiurile studiate în ce priveşte comportarea pomului în livadă dar şi calitatea fructelor, am considerat că merită a fi înmulţite şi promovate în producţie soiurile: Romus 3, Ciprian, Florina, Generos, Pionier, Liberty.
Soiul Romus 3 este un soi cu maturarea fructelor la începutul lunii august, cu fructe roşii de foarte bună calitate, productiv, vigoare medie, rezistent la rapăn, făinare şi arsura bacteriană. Soiul Ciprian este printre cele mai apreciate soiuri din această categorie. Are fructe roşii spre grena, mari, foarte gustoase, cu păstrare până în februarie, productiv şi cu bună rezistenţă la toate aceste boli.
Soiul Generos are un fruct portocaliu, mare, foarte aspectuos şi cu păstrare bună pe iarnă. Pomul este cu vigoare medie spre mare, produce bine dar are tendinţa de a intra în periodicitate de rodire. Trebuie urmărit în privinţa atacului de foc bacterian, deoarece are oarecare sensibilitate la această boală.
Soiul Pionier are fructe roşii, de toamnă, cu o textură fină, suculente, cu păstrare până în decembrie, dar bune de consum de la sfârşitul lui august când fructele de la soiurile de iarnă nu sunt ajunse la maturitatea de consum. Are o rezistenţă bună la făinare şi foc bacterian, are vigoare slabă şi trebuie susţinut, rărite creşterile şi ridicat, altfel rămâne ca o tufă şi se epuizează repede.

Soiul Florina creat în Franţa, s-a extins mult în România având rezistenţă totală la rapăn , tolerenţă la făinare şi s-a comportat bine şi la atacul de foc bacterian. Fructele sunt de calitate, au o aromă plăcută şi se păstrareză bine până în martie. Pomul este viguros şi rodeşte spre periferia coroanei, cerând atenţie la tăiere pentru păstrarea ramurilor de rod şi determinarea formării ramurilor noi de rod cât mai aproape de axul pomului.
Soiul Liberty este un soi cu rezistenţă foarte bună la rapăn dar şi la făinare şi foc bacterian. Chiar dacă creşte viguros are o capacitate foarte mare de a forma ramuri de rod iar dacă nu se normează bine rodul fructele pot rămâne mai mici. Fructele sunt de calitate, având o aromă plăcută şi îşi suprapune perioada de consum cu cea a soiului Pionier.
Soiurile Ionaprim, Goldprim, Starkprim, sunt create la Staţiunea de Cercetare Bistriţa şi au rezultat din combinaţia soiurilor Ionthan, Golden si Starkrimson cu soiul Prima de la care a luat gena de rezistenţă la rapăn, menţinând în mare parte caracterul soiurilor valoroase, genitoare.
Soiurile cu rezistenţă genetică la boli ocupă tot mai mult teren, mulţi fermieri preferându-le în cultură datorită marelui avantaj de reducere a costurilor cu fungicidele şi eliminării riscului apariţiei bolilor în livadă. Ele pot compromite recolta anului în curs şi a următorului an datorită căderii frunzelor şi incapacităţii pomului de a diferenţia mugurii de rod.

Aceste soiuri sunt primul pas spre agricultura ecologică, agricultura fara tratamente cu produse chimice de sinteză, practică agricolă tot mai mult acceptată. Aici trebuie avută în vedere combaterea strictă a insectelor prin mijloace biologice, deoarece odată cu atacul acestora pot fi transmise o serie de boli virale şi micoplasme care odată ce au infectat nu mai au cale de eliminare decât defrişatul.