Gânduri în mijloc de festival

La ora în care se redactează acest text, s-a scurs, deja, jumătate din ediția a opta a Festivalului de teatru „one-man-show” GALA STAR 2013. Și, ca ardeleanul căruia s-ar putea să-i fie sete sau nu, am și eu două pahare. Unul este plin de emoțiile trăite la nivel maxim în timpul recitalurilor extraordinare, atât cel liric-simfonic al sopranei Angela Gheorghiu și pianistului Dan Grigore de vineri seara, cât și cel teatral al actriței Tania Popa care, deși n-a avut publicul numeros al celor dintâi, a umplut sala Teatrului Bacovia cu zâmbete dulci-amare transformate în lacrimi prin jocul ei sublim în piesa „Fata din curcubeu” de Lia Bugnar.

Cel de-al doilea pahar, din păcate, e mai mult gol și sună ca o doagă de „stand-up comedy” ieftin și fără de emoție. Cu toate că textele propuse au avut un potențial ridicat de interpretare, unii dintre concurenți au jucat fără emoție, liniar, rămânând tributari genului de comedie de pub. Cel care a punctat cât de cât a fost moldoveanul Alexandru Pleșca, interpretul piesei „Nekrotitanium” care, folosindu-se de accentul neaoș „moldovinesc”, a reușit să transmită ceva emoții către publicul spectator. Pe de altă parte, Ștefan Nistor cu ale sale „Scrisori către Rita” a reușit să-și atragă destule antipatii, mai ales din partea publicului feminin. Inspirată din romanul omonim al lui Ștefan Caraman, piesa „Scrisori către Rita” n-a reușit să transmită aceleași sentimente contradictorii care răzbat dincolo de limbajul vulgar pe care le descoperim în paginile cărții.

În schimb, realizatorii spectacolului au îngropat acele câteva emoții păstrate, într-o partitură XXX, chiar dacă la nivelul scenografiei au punctat ceva-ceva. Așa se face că Ingrid Robu, cu ale sale „Fotografii cu clovni invizibili”, a avut sarcina ingrată să anime un public atrofiat de piese jucate liniar. Și s-a achitat de această sarcină într-un mod strălucit, dovedind că teatrul încă n-a murit, el încă se mai joacă cu toată ființa și pe toată scena. Ajuns la jumătate de drum, acest spectator mai are încă optimism cât să creadă că această Gală STAR mai poate lăsa în urmă gustul plăcut amărui-dulceag-acrișor care rămâne în cerul gurii și în memoriile povestite nepoților de după lăsarea cortinei. (Liviu Maftei)