„Dati Cezarului ce este al Cezarului si ce este al Lui Dumnezeu, Lui Dumnezeu.” (Marcu 12/17). Astfel, Iisus definea, cred, echilibrul coexistentei vietii lumesti cu cea spirituala. Cuvintele Sale sint cunoscute, cred, fiecarui om cu credinta.
In jurul Bugetului pentru anul 2009 s-au iscat o multime de discutii, una vizind si acordarea de fonduri „mult prea mari” Bisericii si bisericilor, in comparatie cu alte domenii. Sustinatorii alocarilor de fonduri pentru lacasele de cult spun, la rindul lor, ca banii sint mult mai putini decit ar fi trebuit sa fie. Nu stiu care dintre cele doua tabere are dreptate si nici nu ma prea intereseaza.
Sint vremuri in care mai speram la ajutor doar de la bunul Dumnezeu, care ne da, dar nu ne baga in traista! In vremurile astea despre care vorbim, „cezareii” aflati la guvernare si-au dat ceea ce au avut sa-si dea si nu au uitat nici de nevoile si cererile fetelor bisericesti. Si norodul se va scoate la liman, dar cu ajutorul Domnului, ca-ntotdeauna, de cind lumea!
Lasă un răspuns