– deși rafinăria din Onești nu funționează de mai bine de cinci ani, iar în acest an s-a mai operat o concediere colectivă, nu a mai fost organizată nicio acțiune de protest
Petru DONE
Conducerea organizației de sindicat Rafinorul, din societatea Rafo Onești, le-a adresat mulțumiri tuturor salariaților rămași în unitate după disponibilizările de la începutul acestui an, dar și celor disponibilizați, „pentru încrederea și răbdarea pe care au avut-o în perioada decembrie 2012 – mai 2013, fără acțiuni spontane care se puteau declanșa față de neplata salariilor și a sumelor compensatorii la termenele legale, contractuale”.
Mulțumiri au fost adresate și Consiliului de Administrație al Rafo și directorilor executivi, „pentru că au acceptat toate discuțiile cu partea de sindicat și au găsit soluții pentru reducerea numărului de salariați disponibilizați, pentru că și-a onorat toate obligațiile prin asumarea răspunderii de a găsi resurse financiare pentru plata salariilor, a contribuțiilor bugetare și altele asemenea, chiar în condițiile în care acționarul majoritar nu a mai dirijat din decembrie 2012 niciun leu către Rafo”.
Liderul sindicatului, Ion Marian, a opinat că, în mode categoric, în limita prevederilor legale puteau fi declanșate acțiuni de protest. „Aceste acțiuni – a spus Ion Marian – ar fi condus doar la o descătușare a energiilor negative acumulate, ar fi blocat catastrofal asigurarea resurselor financiare realizate doar prin angajarea conducerii societății și am fi fost lăsați doar la mâna acționarului majoritar, pe de parte, și ar fi fost blocate, pe de altă parte, toate variantelor de a se găsi soluții pentru dezvoltarea și repornirea societății printr-o hotărâre definitivă a acționarului majoritar de a închide societatea sub motivul că salariații, prin acțiunile lor, ar fi prejudiciat imaginea societății, a actionariatului și a administratorilor”.
Rafo este, astăzi, la zi cu toate plățile la bugetul de stat, la bugetul local și către terți. Situația în care se găsește în continuare rafinăria, în care programul de modernizare a instalațiilor a fost stopat, nu este însă de natură de a-i liniști totasl pe salariați, care se întreabă dacă Rafo va fi dezvoltată și repornită. „La acest capitol de speranță și de încredere – a opinat liderul sindicatului -, aș vrea să plec de la convingerea unor grupuri de salariați care au precizat: atât timp cât la în întreprindere din puținele resurse financiare alocate se aduc materialele, se lucrează la proiecte de reparații, se mențin conservate instalațiile și nimeni nu s-a atins de structura instalațiilor care fac obiectul modernizării, în scopul de a fi valorificate ca fier vechi, există încă șansa și speranța că unitatea se va dezvolta și reporni, păstrând activă forța de muncă”.
Rafo este singura rafinărie din sistem față de care statul român dovedește că nu mai are niciun interes. În perioada 1997 – 2000, după ce statul a lăsat unitatea în afara sistemului, fără resurse financiare, fără materii prime și sistem de distribuție, timp de trei ani nici nu a scos-o la privatizare, lăsând-o, practic, să moară. Rafo este, însă, singura unitate din sistemul de prelucrare a țițeiului din România care și-a plătit integral datoriile acumulate pâna în anul 2000 și a fost singura rafinărie căreia i s-a impus rezolvarea integrală a condițiilor de mediu până în anul 2007, alte rafinării având termen 2010 – 2012. De asemenea, Rafo a fost blocată timp de patru ani de instituțiile statului în procesul de reorganizare judiciară. „Cu toate acestea – a conchis Ion Marian , Rafo încă există și sper ca, împreună cu salariații, cu administrația și cu acționarul majoritar să existe și să se relanseze”.
Lasă un răspuns