Dreptul la autodistrugere

Am scris și altădată: politicienii noștri, când trec din opoziție la putere, au un fel de „epifanie” care le răstoarnă toate convingerile de până atunci. La un an după ce fosta europarlamentar Rovana Plumb a devenit Ministrul Mediului, aceasta a… „reevaluat” situația.

I se pare utilă și profitabilă (pentru cine?) extragerea aurului cu ajutorul cianurilor, iar în ceea ce privește gazele de șist a semnat toate acordurile necesare pentru ca marele concern Chevron să înceapă explorarea pe litoralul românesc. Astfel, pe 1.800 de kilometri pătrați vor avea loc explozii controlate, la 10 – 15 metri în adâncime. Este vorba de zona dintre Costinești și Vama Veche. Bulgarii, deloc impresionați de presiunile politice ale corporațiilor petroliere americane, au anunțat organizarea unor proteste în zona Dobrich (la sud de Dobrogea) deoarece consideră că le sunt afectate afacerile din domeniul turismului. În plus, premierul bulgar, săptămâna trecută, la Consiliul European, l-a ironizat pe dl Ponta (susținător entuziast al exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică) spunând că, dacă sunt așa de eficiente tehnologiile și resursele așa de mari, atunci „Bulgaria va cumpăra gaze ieftine de la români”.

Cinică, remarca premierului bulgar conține un adevăr evitat de politicienii noștri: nu românii și România vor fi câștigătorii acestei „curse energetice”. Mircea Diaconu a fost tranșant: „Pentru noi nu se va ieftini gazul, dar cineva se va îmbogăți. Noi avem producție de gaze și de petrol și azi. Faptul că avem 70 la sută din producție în țară face să fie gazul mai ieftin? Nu!”… Remarca sa este o replică la afirmația lui Gunther Oettinger, comisarul UE pentru Energie. Acesta argumenta susținerea exploatării gazelor de șist prin faptul că „astfel europenii ar putea negocia prețuri mai bune pentru gazele furnizate de Gazprom”.

În mintea occidentalului, nu contează distrugerea arealului în România, Lituania sau Bulgaria. Important este să trăiască mai bine consumatorul din Vest! De fapt, strategia Uniunii este simplă: extinderea către blocul răsăritean a însemnat doar lărgirea pieței de desfacere pentru producția occidentală și aducerea în „coșul comun” a resurselor energetice și de minereuri de care dispunea (încă) zona aceasta. Rudele sărace, ca în orice familie „cu blazon”, sunt bune pentru muncile mai puțin curate și pentru a asigura „aprovizionarea”. Este ca atunci când unii „orășeni” își aduc aminte de verii și cumetrii „de la țară” doar de sărbători, când au nevoie de un porc bine pârlit, de niscaiva ouă proaspete și un curcan crescut în curte…

La Consiliul Europei de săptămâna trecută, liderii occidentali au găsit soluția de compromis, precum Pilat din Pont: au renunțat la promovarea unei legislații unitare privind exploatarea gazelor de șist și au lăsat la latitudinea autorităților naționale să hotărască. Mă întreb: dacă nu existau probleme și dacă această tehnologie este paleativul pentru toate problemele de eficiență energetică, de ce mințile luminate de la Bruxelles nu au stabilit reguli unice și pentru Germania, Franța, Suedia așa cu li se sugerează României, Bulgariei, Poloniei sau Lituaniei? Au preferat să paseze responsabilitatea politicienilor „necopți” și ușor de manipulat din Est: „Voi singuri v-ați distrus țările. Nu noi v-am obligat printr-o legislație comunitară…”
A mai rămas o șansă: să nu facem nimic! Să vedem ce se întâmplă în Lituania sau în Polonia. Noi nu de resurse energetice – gaze și petrol – avem nevoie, ci de bani pentru rezolvarea investițiilor în alte domenii. Dacă concesionăm toate resursele străinilor, noi ne vom alege doar cu promisiunile marilor miliardari și cu datoriile aducătoare de sărăcie. Ar fi mai înțelept să așteptăm…
Ștefan RADU