Efectele narcotizante ale mass-media

Si de Sarbatorile Pascale, si de minivacanta de 1 Mai, am putut observa cu totii inclinarea romanului spre o cultura a placerii, a divertismentului de multe ori ieftin, pus pe tava de organizatorii de petreceri, dar in special de o mass-media tot mai insistenta in implementarea unui nou mod si model de viata. Pentru multi dintre romani, televiziunea sau computerul ramin singurele variante de petrecere a putinului timp liber ramas la dispozitie, intr-o societate consumerista, in care cultura a devenit doar o problema de gust personal. Ne construim identitatea culturala dorita prin muzica pe care o ascultam, mincarea pe care o mincam, emisiunile pe care le urmarim la tv, prin profilul vedetelor efemere care apar pe micul sau marele ecran. Si in Romania, ca si in America, incepe sa se vorbeasca de conceptul numit „tehnopolis”, potrivit caruia toate formele de viata sint supuse tehnicii si tehnologiei digitale. Prin prisma noilor mijloace de comunicare in masa, realitatea devine uneori chiar deformata pentru receptorul de imagini, o realitate care nu are un punct de referinta, nu este legata de vreo lume spirituala sau fizica; totul nu pare decit un text, un set de semne si simboluri care plutesc liber intr-un joc nesfirsit. Iar din pacate, toti sintem consumatori, creatori si comercianti ai acestei realitati, supusa de cele mai multe ori trucajelor si manipularilor mass-mediei. Epoca tv determina o serie de schimbari spectaculoase, dar si periculoase, la nivelul constiintei, intr-o cultura care nu mai face distinctie intre autentic si fals. Concret, traim azi, prin intermediul televiziunii, traim in referinta cu ea si justificam experientele de viata tot prin intermediul ei. Asa cum releva un sociolog, celebra propozitie a lui Descartes, „Gindesc, deci exist”, a fost inlocuita cu „Sint vazut, deci exist”, televiziunea, transformindu-se intr-o lume in sine, iar individul nu-si mai da seama care dintre ele este cea proiectata si care este cea in care traieste. Privind la televizor, continuam sa dorim ceva, dar nu mai sintem siguri ca dorintele noastre sint chiar ale noastre, pentru ca ele devin dependente de cele ale vedetelor care ne sint prezentate zilnic, cu luxul aferent de amanunte legate de viata lor. De cele mai multe ori, ajungem sa plutim pe valurile imaginatiei care ne determina sa ne confruntam cu lumi necunoscute, fictive, simulate, deseori reinventate, cu efecte sociale de netagaduit. Din momentul aparitiei tv-ului si ulterior computerului, peretele galeriei de arta, salile de muzeu, bibliotecile, intreaga cultura a inceput sa fie filtrata si tratata de novici prin intermediul monitorului de calculator, in care realitatea virtuala devine instrument de crearea a unei lumi noi, legata prin reteaua de comunicare. Din pacate, ceea ce ne ofera in special televiziunile depaseste cu mult domeniul decentei si limita bunului simt. La ore de maxima audienta, pina si in emisiunile de stiri, avem parte de scene violente, unele cu incarcatura sexuala , precum si imagini terifiante ale unor dezaxati sau frustrati care ne dau lectii in diferite domenii. O lume rasturnata cu susul in jos, asta ne e dat sa vedem pe micul ecran si nici ca se incearca o revenire la normal. Dar ce sa-i faci, traim intr-o lume preponderent comerciala. Orice s-ar spune, s-au depasit culmile grotescului si ale nesimtirii mediatice, iar aceasta continua crestere a nerusinarii mediatice relevate de imaginea micului ecran este profund nociva, in primul rind, pentru tinerii care nu mai au nici un reper moral, ci doar acel cult al placerilor imediate. Aceast ideologie mercantila, respectiv tiranica domnie a placerii, ofera noilor hipnotizatori ai imaginii, posibilitatea de a ne coloniza fara sa realizam, printr-o uniformizare a gusturilor, facind din posesie, un crez al contemporaneitatii. Creatoare de putere, televiziunea, instaureaza un mecanism de dominatie si manipulare in mina marilor moguli si ai reprezentantilor puterii, iar concluzia, asa cum afirma Pierre Bourdieu, este limpede: „Societatea de televiziune creeaza realitatea; ea impune nu numai cererea, ci si false valori, iar selectia operata asigura notorietatea, adica existenta publica”. Intrebarea esentiala care se pune, este daca ne putem impotrivi retelelor globale de productie, de consum si comunicare si mai ales, cum? Asteptam raspunsurile si solutiile dumneavoastra.