Cu trecerea secolelor, cronicile se scurtează. Ion Neculce își permitea să se lăfăiască prin zeci de rânduri și fraze, pentru că timpul era de dată recentă, mult în urmă nu era, iar viitorul greu previzibil. Dar acum? S-au adunat secole, cine să mai stea să citească barbologie istorică?
Ce este, până la urmă, de consemnat despre vremurile pe care le trăim? Politic, un dezastru, un jaf, o negură. Economic, primitivism absolut, sânge pe pereți. Vorbind despre Justiție, capitolul 1990-2020 va fi scurt și cuprinzător, împărțit în trei epoci: înainte, în vremea și după Băsescu. Anume că până în 2004, perioada Marelui Jaf, n-avem condamnări răsunătoare, iar dosarele mari întocmite de procurori în vremea CDR au fost niște panarame între coperți de carton. Până în 1996, nici nu se poate vorbi de justiție. Mai țineți minte plecarea „în contumacie”, la mișto, a lui Iacobov, până în America și întoarcerea victorioasă de-alături, de la unguri? Așa au fost toate cazurile cunoscute, cu rare și nememorabile excepții. Ca să detaliez de Bancorex ar însemna să mă întind prea mult și nu e cazul.
În vremea lui Băsescu, s-au deranjat păianjenii de pe dosare, s-au mai scotocit sertare, au mai fost plimbați unii pe la parchete. După opt ani de mandat prezidențial marinăresc, avem un fost prim-ministru condamnat la pușcărie (Năstase), vreo doi miniștri la Mititica (Avram-Mureșan și Remeș), câțiva parlamentari tot acolo, o sumedenie de primari legați, ca să nu mai vorbesc despre snopul de judecători și procurori. Departe de mine gândul că justiția trebuie politizată și toate – absolut toate – dosarele făcute de procurori sunt fără pată, însă atmosfera a devenit mai respirabilă în România. Ce dacă președintele Consiliului Județean Argeș a fost condamnat cu suspendare? Ideea de bază nu e să stea oamenii în pușcărie, ci să răspundă într-un fel pentru faptele lor. Și, mai important, să fie dați ca exemplu.
Băsescu are multe bube-n cap și merită multe flegme-n ochi, dar istoria va consemna pe scurt că Justiția, în vremea lui, a dat semne de viață. Polițiștii, procurorii, judecătorii au început să prindă curaj. Sigur că nu toți hoții și corupții ajung după gratii, dar măcar o parte. Când vreodată ar fi ajuns la pârnaie Becali, prietenul lui Hrebenciuc? Niciodată! Năstase? În alte epoci, procurorii și judecătorii nici n-ar fi îndrăznit să-i pomenească numele fără poziția „drepți”.
Se spune că Năstase, Becali și alții au fost jertfiți politic, pe altarul „Schengen”. Să zicem că așa-i, n-am de unde să știu, dar nu demult alții au sacrificat Romtelecom, Petrom, Romgaz pe altarul intrării în NATO și UE, ca să se poată împăuna. Pare meritul președintelui că nu mai vindem economia pentru interesul național, ci băgăm corupți la pușcărie. E mai ieftin, plus valoarea lor de simbol. Următorul mare examen al Justiției va fi după 2015, când actualul președinte va trebui să meargă la pușcărie. Va fi și asta o victorie a mandatelor sale, o vom integra în Epoca Post-Băsescu.
Mă puteți citi și pe blog.
Lasă un răspuns