Există o Românie doar a politicienilor!

Una dintre cele mai cunoscute legi ale lui Murphy este cea care spune că „un lucru care începe bine se termină prost, iar unul care începe prost se termină și mai prost!”… Iată dovada: fără să știm prea bine de ce am avea nevoie de o nouă Constituție și de o nouă împărțire teritorială, ai noștri aleși s-au apucat să se certe ca la ușa cortului pe niște chestiuni care nu preocupau pe românul de rând. Eu am stat departe de asemenea controverse gândindu-mă că sunt alții mai înțelepți care știu ce au de făcut. M-am înșelat! Parlamentarii noștri habar nu au ce votează. Revizuirea Constituției a devenit un spectacol interminabil, iar sălile de dezbatere a amendamentelor s-au transformat într-un fel de scene pe care politicieni fără vreo pregătire anume și fără vreo viziune de ansamblu se bâlbâie ca la serbarea școlară. E un fel de întrecere cine are propunerea cea mai fistichie…

Constituția nu trebuie să fie un fel de compendiu juridic. „Părinții Americii” au scris câteva zeci de rânduri pe patru pagini (mari, ce-i drept!), totalizând șapte articole, iar urmașii lor au mai adăugat (în 224 de ani!) 27 de amendamente (primele zece fiind aprobate chiar la început, în anii 1789 – 1791). Doar cu atât, cea mai mare putere a lumii funcționează fără să dea emoții americanilor de rând. La noi, după cum merg dezbaterile, probabil că vom avea o Constituție-fluviu, în vreo 14 volume! Toată lumea vrea să se consemneze fel de fel de mărunțișuri care țin de legi (organice sau ordinare), precum numărul membrilor într-o familie, cine la ce Dumnezeu se închină, cum se numesc unitățile administrative, care este cvorumul la referendum, cine pe cine destituie și alte asemenea năzbâtii. În loc să fie stabilite principiile pentru următoarea mie de ani, eșuăm în controverse politicianiste. Constituția ar trebuie să arate ce este România, care este sistemul de valori morale, istorice, culturale, de unde venim și către ce țintim ca nație, care este rolul cetățenului, al politicianului, al administratorului, ce drepturi și obligații (generale) au toți acești actori. Restul, precum apartenența la Uniunea Europeană, ține de conjuncturi și momente ale istoriei. De fapt, până vom aproba noi atâtea modificări, ne trezim că Germania, Marea Britanie și Franța se hotărăsc să desființeze Uniunea… Modificăm iarăși Constituția modificată?!…

Treaba asta cu „revizuirea” a început prost. De exemplu, unii vor să introducă noțiunea de regiuni înainte de a exista o lege aprobată de cetățeni. Ministrul Dragnea vorbește despre asumarea unei legi a regiunilor de parcă votul nostru pentru o nouă Constituție este doar formal. Alții se păruiesc pe seama textelor referitoare la statutul președintelui: cât de lung este mandatul, ce puteri are etc. Însă pe români nu i-a întrebat nimeni dacă mai vor republică. Poate ar trebui, mai întâi, să fie organizat un referendum în care să fim întrebați dacă optăm pentru regat, republică sau colonie a vreunei mari puteri. Poate nici nu mai avem nevoie de președinți… Ne mulțumim și cu un guvernator (ca în California) sau cu un duce (ca în Luxemburg)… Eu, ca simplu cetățean, nu voi vota noua Constituție pentru că nu m-a întrebat vreun ales ce-aș vrea. Ba chiar sunt tratat cu indiferență, ca o cantitate neglijabilă ce încurc pe „marii înțelepți ai neamului”, cei care tocmai își fac o lege doar pentru ei…
Ștefan RADU