Agricultura se zbate în regionalizare

Instituțiile agricole din România au zilele numărate. Regionalizarea care, dacă ar fi să-l credem pe domnul Liviu Dragnea, va fi înfăptuită până la sfârșitul acestui an, va semna, practic, actul de deces al acestor instituții, dar și pe cel de naștere al unor noi structuri, pentru că nici măcar agricultura nu poate fi lăsată din mână fără o monitorizare atentă din partea statului. Toate aceste evenimente așteptate îi pun, însă, pe jar pe toți specialiștii în ale agriculturii, care se văd fie amenințați cu șomajul, fie transformați în orice altceva numai în specialiști dedicați agriculturii nu. Cea mai dur lovită se pare a fi Camera Agricolă Județeană, fostul oficiu județean de consultanță agricolă, despre care se spune că va fi înlocuită cu noile camere agricole teritoriale, organizații înființate pe baze private, chiar de fermieri. Mare tevatură și în acest sens, pentru că politicul și-a băgat coada de la început aici, iar înființarea camerelor agricole încă trenează. Consultanții de acum, din actualele camere agricole, stau, însă, cu bagajele gata făcute, ba, mai mult, unii chiar și-au găsit de lucru prin alte instituții, iar alții au deja afaceri private și nu se simt chiar în pericol de a rămâne fără job. Alții, însă, nu au alte meserii, alte preocupări și se văd deja victime sigure ale sistemului în schimbare. Nu știu cum o fi în alte județe (probabil la fel, pentru că totul ține de reglementări legale), dar La Bacău durerea consultanților din Camera Agricolă este cu atât mai mare cu cât de câteva luni nu au mai primit lefurile.

Foarte curând, după cum spuneam, instituțiile agricole vor fi altfel denumite și, probabil, chiar altfel organizate. Oare de ce? Pe motiv de regionalizare? Posibil. Unii au făcut deja propuneri în acest sens, iar unul dintre ei este chiar fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără. Cu sau fără propunerea sa, agronomii spun că deja se vorbește că direcțiie pentru agricultură județene vor fi transformate în oficii pentru agricultură, dar ar rămâne cam cu același obiect de activitate. Odată denumirea lor schimbată – mai spun specialiștii din agricultură -, niciunul dintre directori nu mai poate pretinde că a ocupat postul său în urma unui concurs, a unui examen serios, și nu ar putea fi înlăturat pur și simplu. Postul de director se duce odată cu vechea instituție, iar pentru oficiile noi trebuie căutați alți directori. Nimic nou sub soare! Așa ceva s-a mai întâmplat, nu mai departe de acum câțiva ani, când a ajuns alt partid la putere și avea de mulțumit o liotă de activiști, care își cereau „drepturile”, adică ceva de ros, acolo.

Dar, cum vede domnul Tabără noua structură instituțională în agricultură? Pe scurt, ea ar putea fi formată din opt direcții regionale pentru agricultură și din câte un oficiu teritorial, adică județean, dacă vor mai fi județe. Domnul Tabără crede că județele nu își vor mai avea rostul. Fiecare oficiu teritorial va coordona patru până la opt centre locale, toate, și oficiile și centrele locale, fără personalitate juridică, pe lângâ actualele centre locale ale Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

O fi bine, o fi rău? Unii spun că da, alții că nu, cam cum și-ar da unii cu părerea despre virginitatea tinerei neveste. Toți susțin, însă, că agricultura a devenit principala ramură economică în România. Deocamdată în mare zbatere. Dar, nu-i așa, nicio naștere nu este ușoară.

Petru DONE