Tețcanii, așezare cu rezonanță istorică în trecutul ținutului Bacău și al întregii țări, au văzut înfăptuindu-se, în vara anului 1848, unul dintre acele acte pentru realizarea căruia a luptat populația română secole de-a rîndul. Revoluția burghezo-democratică din acest an, cu programele ei unitare de revendicări în favoarea celei mai largi mase de locuitori ai țării, l-a impresionat puternic pe proprietarul moșiei Tețcani, determinîndu-l să pună în practică unul dintre gîndurile sale anterioare referitoare la săteni. Costache Rosetti, supranumit Tescanu după denumirea așezării în care-și avea sediul administrativ al întinsei sale moșii de pe Tazlău, a hotărît, în urma înțelegerii cu locuitorii satelor de pe proprietatea sa, desființarea boierescului și împroprietărirea tuturor cu o suprafață de teren agricol în vederea organizării gospodăriilor și celor necesare în jurul acestora. Actul bilateral a fost transcris la Judecătoria ținutului Bacău la 2 septembrie 1848. În preambulul așezămîntului, luminatul boier arată motivele care l-au determinat să hotărască desființarea „boierescului politicesc”.
Prin acesta se stabilesc noi raporturi între proprietar și țăranii, deveniți oameni liberi și tratați ca atare, asigurîndu-se respectarea ambelor părți. Oamenilor li s-a creat posibilitatea să folosească timpul de muncă pentru satisfacerea propriilor trebuințe și interese. Simțămintele sale patriotice l-au îndemnat să acorde fiecărui sătean de pe moșia situată pe Tazlău o casă, opt prăjini de loc pe lîngă ea pentru ogradă și grădin,ă fără obligația de a presta cel mai mic boieresc, alte munci, sau să plătească ceva pentru cele primite. Dacă oamenii din satele respective aveau nevoie de teren pentru arătură și fînaț, el își asuma obligația de a le arenda orice suprafață de pămînt cu un preț mai mic de 5 parale prăjina, în funcție de calitatea locului. Proprietarul garanta posibilitatea alegerii suprafețelor în cauză și folosirea lor pe o perioadă îndelungată de timp, ceea ce constituia un avantaj real. Locuitorii din satele de pe Tazlău, care se aflau pe moșia Tețcani, erau crescători de vite. Ei erau lipsiți de imașul necesar și locurile de fînaț. Proprietarul moșiei în cauză punea la dispoziția sătenilor și una și alta din cele două categorii de pămînt, în schimb impunea celor o sută locuitori să-i muncească anual 1200 prăjini de pămînt cultivat cu cereale, de la arătură și pînă la strînsul recoltei. Tuturor oamenilor li se asigurau lemnele trebuitoare încălzirii locuințelor în condițiile strîngerii acestora de către cei interesați. Întreținerea morilor de apă de la Arini și Gîrlele, așezări situate pe Tazlău, era încredințată acelorași oameni, ca unii care beneficiază de folosirea lor. În situația în care viiturile ar distruge iazurile și canalele de aducțiune a apei, atunci proprietății îi revenea obligația să pună la dispoziție materialele necesare refacerii, iar locuitorii trebuiau să depună munca respectivă.
Deși nu avea nici un fiu la acea dată, Costache Rosetti îi avertiza pe urmașii săi că sub nici un motiv nu vor avea dreptul să desființeze ceea ce înfăptuise el pentru cei ce înduraseră pînă atunci multe greutăți din cauza boierescului. În concepția lui Costache Rosetti Tescanu, concretizată în documentul încheiat, singurii care puteau desființa așezămîntul respectiv erau sătenii, numai în cazul cînd aceștia „toți într-o unire” ar dori acest lucru. Proprietarul Tescanilor, ca unul care se gîndea și la înlăturarea raporturilor existente între boieri și clăcași, prevedea că așezămîntul întocmit de el va fi anulat atunci cînd acestea s-ar schimba și s-ar ajunge la „obșteasca ușurare pentru toți locuitorii țării în a lor îndatoriri către proprietari”. Omul care a trăit la proprietatea sa din Tețcani, avînd o concepție sănătoasă asupra îndatoririlor sale de gospodar, de posesor al unei moșii și mai ales în privința necesității statornicirii unor noi relații dintre cei ce stăpîneau pămîntul și acei ce-l munceau, n-a participat la evenimentele revoluționare care au avut loc la Iași, Brașov, Blaj, București, Islaz, Craiova, Cernăuți, unde s-a dezbătut această problemă, fără rezultatul dorit de iobagi, dar a aplicat-o pe proprietatea sa. (Profesor doctor Dumitru ZAHARIA)
Lasă un răspuns