Pentru astazi mi-am dat grea osinda, dar si rasplata generoasa; sa scriu despre femeie. Desi dupa atitea ode si poeme, romane si piese de teatru, cantate si imnuri, versuri nemuritoare si cugetari celebre, nu vad ce s-ar mai putea spune in plus despre aceasta mirabila creatie de care sintem legati inca din momentul procrearii pina la plecarea ultima.
Miine e Ziua Femeii si se cuvine, asadar, sa-i oferim gindul si cuvintul nostru impreunate intr-un buchet de prea-iubire. Dar cu ce sa incep pentru a fi in acord deplin cu sentimentele care au glorificat-o si au asezat-o printre zeitele Olimpului? Poate cu versurile de inceput ale unui celebru slagar romanesc al mijlocului de secol trecut: Femeia, eterna poveste, nu-ntreba cine este, si iubeste-o mereu… Sau, poate, cu descrierea unui contemporan incercat de sentimente contradictorii: Femeia? Inger si demon, deopotriva, de o frumusete inselatoare, posesiva si dominatoare, cu pofte nestinse de arginti si bogatie, de putere si prea-marire, idolatra, mincinoasa si neconditionala, numai rele si belele printre straluminari rare; o intruchipare a pacatului. Singurul ei merit e acela ca ne daruieste copii frumosi, baietei si fetite, care ne fac fericiti si perpetueaza specia. Chiar si numai pentru asta merita sa fie iubita, respectata, pretuita si pusa la icoana intre fire de busuioc.
Comunistii au vazut in ea femeia-cetatean, femeia-sotie, mama si militanta pe ogorul binelui, incredintindu-i responsabilitati care sa-i confere statut de polifactum. Ana Pauker, Elena Ceausescu, Suzana Gadea, Lina Ciobanui, Alexandrina Gainuse sint doar citeva nume din panoplia rosie. Au facut si ele istorie, pe care va invit sa o judecati dupa propriile criterii. In cea mai mare parte a istoriei anonimul a fost o femeie, spunea Virginia Woolf. Asadar, o femeie. Pentru ca o alta, Anne Rice, sa considere ca femeile sunt al doilea mare mister al omenirii. Ambele, si nu doar ele, au dreptate, chiar daca un barbat, Emil Brumaru, se intreaba, retoric: ce e femeia?; nu stiu, dar sunt multe. Nu poate fi contrazis, mai ales ca evolutiile ultimilor ani ne pun in fata unor tendinte reparatorii: afirmarea viguroasa a femeii romane in tot ce misca-n tara asta: politica, guvernare, afaceri, show-biznis, muzica, sex-simbol, vedete tv sau/si (ma rog) pe centura. Sint forme de reintoarcere la matriarhat. Doar ne aflam in plina expansiune a democratiei participative. Va spun ceva (cred ca destule) nume precum Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi, Anca Boagiu – ridicate la rang de ministru?; Gisela Vass, Raluca Turcan, Elena Basescu – actuale sau viitoare europarlamentare? Sau vip-urile Monica Columbeanu, Andreea Marin, Mihaela Radulescu, Oana Zavoranu? Ori sex-simbolurile Laura Andrisan, Gina Pistol, Alina Plugaru, Sexy Braileanca? Sint uimirile si desfatarile si bucuriile noastre de fiecare zi, ceea ce ne fac sa-i acordam neconditionat credit celebrului scriitor englez Oscar Wilde, care ne spunea: femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese. Fiindca: daca Femeia ar fi buna si Dumnezeu ar avea una (dupa cum credea onesteanul nostru liber cugetator Mihai Pauliuc).
Dar macar astazi, pentru miine, sa nu fim rai, malitiosi si cinici, pentru ca „…din pasiunea unei femei izvoraste viata eterna” – spunea un alt scriitor celebru, James Clevel. In prag de primavara sarbatorim Ziua Femeii si florile au invadat orasele si satele patriei tocmai pentru a li se darui lor. Intr-un gest simbolic si etern. Poeme in petale albe si rosii.
FEMEIE este numele TAU!
*** a zis
Femeia este data de Dumnezeu pt ca barbtul sa nu fie singur si pt a s perpetua specia umana. Ideea unui cuplu este f buna pt ca cele doua creaturi (devenind imperfecte prin caderea in pacat) in cadrul unei casatorii isi modeleaza intr-o anumita masura caracterul unuia celuilalt. Dumnezeu nu are nevoie sa fie modelat . El este olarul si noi suntem lutul.