Bacalaureat-show

Până mai ieri, luat din scurt, n-aș fi putut să spun cine-i ministrul Educației. În actualul Cabinet există câteva figuri triste și anonime ale căror nume nu reușești să le reții oricât te-ai chinui!

Apăruți de niciunde și îndreptându-se (strategic vorbind!) către nicăieri, asemenea guvernanți sunt adevărate „comori”: de câte ori deschid gura, scot câte o perlă! Domnul Remus Pricopie, „starostele” Educației naționale, s-a grăbit să dreagă busuiocul după izbucnirea imensului scandal de la Liceul „Dimitrie Bolintineanu” din București și a dat declarații publice înregistrate (spre ghinionul lui!) în care reușește nefastul record de-a face două mari greșeli de gramatică în 11 secunde:

„Nu A FOST PUS pe Internet, înainte de începerea bacalaureatului, SUBIECTELE, cum a zis un post de televiziune, a fost DECÂT un comentariu postat pe un site de socializare după ora 9,00.” Colegii din presa scrisă au „periat” exprimarea ministrului și – astfel – au demonstrat că sunt absolvenți cu bacalaureatul luat „pe bune”. Numai că în știrile radio și TV nu s-a putut „blătui” sonorul…

Pentru o asemenea exprimare, candidații erau eliminați fără drept de apel. În timpul liceului, am avut un excepțional profesor de literatura română, Constantin Th. Ciobanu, care, atunci când ne aducea rezultatele la tezele trimestriale, prezenta lucrările astfel: „O teză remarcabilă! Comentariile sunt profunde și bine argumentate. Colegul vostru dovedește faptul că a studiat cu atenție opera scriitorului. Din păcate, a scris de două ori „l-a” legat și a pus o virgulă între subiect și predicat. Doar nota 3 (trei)…”. Și chiar 3 era! În clasele IX – XII nu aveam ca obiect de studiu gramatica, însă profesorii mei nu acceptau că poți avea o minte ascuțită și o exprimare clară a ideilor „asasinând” limba română. Din păcate, acei profesori sunt, mai toți, pensionari. Alții i-au educat și i-au promovat pe miniștrii, parlamentarii și oficialii de astăzi…

De câțiva ani încoace, ne-am obișnuit să asistăm la scandaluri legate de bacalaureat. Însă ceea ce s-a întâmplat în Capitală are și multe alte conotații. A devenit dintr-odată show național deoarece unele instituții ale Statului au profitat de acest examen pentru a-și face publicitate. Aflăm că interceptările, filmările „ambientale”, perchezițiile și „săltarea” câtorva zeci de cadre didactice s-au făcut cu participarea specialiștilor de la SRI (așa spune comunicatul Parchetului), DGA și Poliție.

În toată această înșiruire surprinde prezența „specialiștilor de la SRI”. Cine are curiozitatea de a citi „legislația specifică” va descoperi că ei se ocupă strict de culegerea de informații privind siguranța națională. Iar singurii „specialiști” care acționează pe teren, la vedere, sunt cei din trupele „antitero” (prezenți mai ales în aeroporturi sau la acțiuni de eliberare a ostaticilor sau de îndepărtare a bombelor din locuri publice). Ce legătură este între siguranța națională (pentru care se cheltuie milioane și milioane de euro) și mita încasată (probabil, ani la rând!) de către niște profesori (nu miniștri, nu parlamentari și nici mari oficiali) de la câteva loaze fără știință de carte? În afară de faptul că „dă bine” să se scrie în ziare despre cât de „intelligence” s-au percheziționat sutienele unor profesoare nu văd ce altă „vulnerabilitate la siguranța națională” a fost rezolvată. Te întrebi la ce mai folosește Poliția (și rețelele ei de turnători plătiți)?! Răspunsul posibil ar fi că, spre deosebire de SUA („țara tuturor posibilităților”), România este țara unde totul este posibil!
Ștefan RADU