Negustorimea a dezvoltat Bacăul

Dezvoltarea orașului se datorează numărului mare de negustori care s-au stabilit la Bacău și au animat comerțul acelor timpuri. Astfel, în 1865, exista un regulament de funcționare a cîrciumilor. În 1870, nu existau destule brutării. Primele ramuri industriale dezvoltate au fost exploatarea petrolului la Moinești, Lucăcești, Solonț, Zemeș, a cărbunelui la Comănești și împrejurimi, a sării la Tîrgu Ocna, a fondului forestier la Asău, Agăș, Tîrgu Ocna și Slănic. În această perioadă, industria cunoaște o dezvoltare importantă în domeniile: mori, cherestea, turnătorie, săpun, lumînări, apă gazoasă, cărămidă, tăbăcării și oale. Se înființează primele fabrici: tăbăcărie – în 1850 (David Iuftaru), bere – în 1867 (Carol și Frantz Haintz), cărămidă – în 1870 (Venzel Zingher), hîrtie „Letea”, în 1881, odată cu fabrica de cherestea a lui V.Țenov și cu fabrica de spirt de la Mărgineni (Iosif Hemerle). Deși înființată în 1865, Camera de Comerț Bacău nu începe să funcționeze decît în anul 1867. În această perioadă, se desființează „starostiile de meseriași”. La începutul anilor 1920, în județ funcționau 880 de fabrici, avînd ca obiecte de activitate hîrtia, pielăria, mașini și turnătorie, mori sistematice, cherestea, spirt, produse chimice, acid carbonic, clei, unsori, lumînări, ceramică, tricotaje, basmale și casinci, ciorapi, panglici, încălțăminte, mobilă, „cartonage”, frînghie, tîmplărie, boiangerie, acid acetic, săpun, apă gazoasă, distilerii de băuturi spirtoase, mezeluri, bomboane, rafinării de petrol și metalurgii. sistemul bancar avea în componență Banca Cristoveanu și Banca Bacăului, ultima devenind în 1931 sucursală a Băncii Românești. În anii crizei economice, 1929-1933, Camera s-a ocupat de problema impozitelor datorate Primăriei orașului pentru apă, lumină, canal. S-au întocmit memorii, în care se solicita diminuarea acestor taxe și s-au făcut demersuri pentru funcționarea căminului de ucenici industriali, aprobat de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale. O situație dificilă aveau micii industriași și meseriași, ai căror consumatori erau numai țăranii. Și, cum țăranii aveau datorii față de stat, prin împrumuturile făcute la bănci, nu mai reprezentau piață de desfacere a micilor întreprinzători. În anii creșterii economice, 1934-1939, Camera a propus organizarea piețelor de desfacere, singurele debușee unde vînzarea se poate efectua direct între producători și consumatori. Deoarece comerțul ambulant se desfășura fără nici un control, în detrimentul comerțului stabil, fiind grevat de impozite și dări. Camera a intervenit pe lîngă Primăria Bacău, care a emis o ordonanță ce prevedea că autorizațiile vor fi eliberate numai în baza avizului Camerei de Comerț. În iunie 1941, România intră în cel de-al doilea război mondial, care avea să fie unul de durată, nu scurt, așa cum se preconiza. Astfel, efortul economic a fost mare și, în aceeași măsură, comerțul și industria au fost afectate de această situație. Cu toate greutățile întîmpinate, Camera de Comerț și Industrie (CCI) Bacău a funcționat. În perioada războiului, a întocmit diferite situații în care se regăseau colectările de cereale și alte produse necesare efortuluimilitar al Armatei române. Atît comerțul, cît și industria județului Bacău au avut de suferit de pe urma lipsei de mijloace de transport auto și în special de camioane. Pe calea ferată, din cauza operațiunilor militare, se făceau transporturi de mărfuri, dar numai pînă la Focșani. În perspectiva ocupării teritoriului național de către trupele sovietice, CCI și-a evacuat arhiva, gestiunea și o parte din materiale la Pitești. Între timp, s-a constatat că acest oraș nu prezenta un loc sigur pentru adăpostirea acestor bunuri și s-a dispus evacuarea la Olănești, județul Vîlcea.

Către vara anului 1944, situația militară a României s-a înrăutățit, astfel încît, în preajma lui 23 august 1944, în județul Bacău nu mai funcționau decît 26 de unități economice mici. În anul 1944, din cauza operațiunilor militare care au devastat țara, nu s-a mai putut ține o evidență clară a firmelor. Nici pentru anii următori, activitatea comercială și industrială din județ nu este suficient de bine cunoscută.