Democrația prepay

În esență, propunerea lui Ghiță de la PSD privind înregistrarea datelor posesorilor de cartele telefonice prepay nu este mai imbecilă decât alte o sută de proiecte legislative promovate de către aleșii poporului. Altceva surprinde în toată această șmecherie: bâlbele interminabile și insistența cu care o serie de personaje încearcă să motiveze utilitatea normei. Cu excepția lui Ghiță, cel care își asumă demersul, ceilalți scuipă-n sân și chiar se jură că nu au vreo contribuție. Spun, însă, cu juma’ de gură (de parcă ar avea sula-n coaste, după zicerea altui mare politician…), că n-ar fi rău să fie bine!

Premierul Ponta vrea să arunce mâța moartă în curtea partenerului Antonescu. Uită, însă, istoria recentă a propriului partid și generează un mare semn de întrebare: Ghiță, prietenul său, a propus noua lege de capul lui, fără să-l informeze pe șeful de partid? În acest caz, președintele PSD are o problemă și nu mă bag!

În al doilea rând, povestea „deconspirării” cu buletinul a „teroriștilor” pasionați de cartele prepay este veche de peste doi ani. În 28 februarie 2011, parlamentarul PSD Petru Movilă (ăștia ai lui Ponta au o obsesie!), susținut de fostul șef al comisie de control al SRI, Georgian Pop (de ce nu mă mir că era tot de la PSD?), a depus proiectul de lege pentru controlul posesorilor de cartele prepay. Legea a fost respinsă în plen. Degeaba, însă! Cu doar câteva zile înainte de verdict (în decembrie 2011), a sărit din „adormire” un deputat PDL, Ștefan Pirpiliu. Simțind (sau, poate, primind mesaje… subliminale) că legea colegului Movilă e pe ducă, a venit cu un proiect similar în care a propus arhivarea informațiilor încă un an după expirarea cartelei. Nici cu inițiativa sa n-a fost să fie! Așa că s-a apelat la artileria grea: în august 2012, profitându-se de interimatul lui Crin Antonescu, pe ordinea de zi a ședinței CSAT a fost… „strecurată” și decizia (fără putere de lege!) de a se înregistra datele referitoare la cartelele telefonice preplătite. Este povestea la care se referă premierul când aduce în discuție o presupusă responsabilitate a lui Antonescu (de parcă el făcuse propunerea și el îi somase pe membrii CSAT să aprobe aberația).

Unii, disperați să-și ducă ordinul de misiune la îndeplinire, argumentează în fel și chip. Spun că există vreo 15 state în care funcționează legi similare. Cât reprezintă 15 din cele aproape 200 de țări în care există telefonie mobilă nu mai contează! Că – de exemplu – se spune că-n unele țări arabe nu există democrație tocmai pentru că telefonia mobilă și internetul sunt controlate prin lege iarăși nu contează! Ni se vâră în cap că marii criminali mișună pe-aici tocmai pentru că avem liber la cartelele prepay. Este o prostie!

Poți face un cont de e-mail și să postezi în draft un mesaj pe care orice complice poate să-l citească fără să fi fost transmis. Poți trimite scrisori, că nu le mai deschide nici dracu’ pentru că marii „contraspioni” sunt din generația care moare de foame dacă le tai curentul. Poți stabili o „cutie poștală conspirativă” sub o piatră, într-o glastră de flori, într-un registru de sugestii și reclamații fără să fie „interceptate” mesajele de către pițifelnicii care cred că marile atentate se stabilesc pe facebook sau în lungi convorbiri telefonice. Probabil că după ce va trece și legea „democrației prepay”, va veni vreun ales care să ceară înregistrarea destinațiilor din concediile noastre și obligativitatea ca după revenirea la slujbă să depunem câte un raport la autorități privind locurile și persoanele pe care le-am vizitat. Atunci chiar că îi vom pune pe teroriști cu botul pe labe!
Ștefan RADU