Sîmbătă, 1 martie
Pomenirea Sfintei Mucenițe Evdochia
Sfînta Evdochia era din cetatea Iliopolis și a trăit în secoul III. Din naștere era necredincioasă și închinătoare la idoli. Fiind foarte frumoasă, și-a petrecut viața în desfrînare, pînă cînd, într-o zi, a auzit cuvintele unui pustnic, care trecea prin zonă. Sufletul ei s-a cutremurat și, scîrbită de viața trăită în păcat, s-a dus la el rugîndu-l să o învețe dreapta credință. Botezată, Evdochia și-a schimbat viața, a împărțit averile săracilor și s-a retras într-o mănăstire. Auzind că s-a creștinat, împăratul Aurelian s-a mîniat și a poruncit să fie prinsă și aruncată în temniță. Însă cînd a văzut puterea credinței ei, împăratul s-a îmblînzit. Murind însă Aurelian, sfînta a intrat din nou sub ghearele păgînilor, care, după ce au supus-o la numeroase chinuri, i-au tăiat capul.
Duminică, 2 martie
Pomenirea Sfîntului Mucenic Teodot, episcop din Cirena Ciprului
Sfîntul Teodot s-a născut în Galatia din Asia Mică și a trăit în vremea împăratului păgîn Licinius. Încă de tînăr, a propovăduit cuvîntul lui Dumnezeu și i-a adus pe mulți la credință. A mers pînă în insula Ciprului, unde, pentru marea lui evlavie și pentru rîvna cu care propovăduia credința, a fost ales episcop în Cirena Ciprului. Deși era o perioadă de prigoană a creștinilor, Sfîntul Teodot i-a mustrat cu îndrăzneală pe cei care se închinau idolilor, învățîndu-i că Hristos este adevăratul Dumnezeu. A fost prins și adus în fața judecătorului, care l-a îndemnat să se lepede de Hristos. Însă Sfîntul a dovedit temeinicia dreptei credințe și deșertăciunea închinării la idoli. Pentru aceasta a fost întins pe un pat de fier înroșit în foc și, bătîndu-i-se cuie în tălpi, l-au silit să alerge. Suferind și alte chinuri, Sfîntul a rămas consecvent în credință, deși a fost ținut în temniță pînă cînd a venit la conducerea imperiului Constantin cel Mare, care l-a eliberat. Întors la episcopia sa, Sfîntul Teodot a mai păstorit doi ani și s-a mutat la cer.
Sinaxar romano-catolic
Sîmbătă, 1 martie
Pomenirea Sfîntului Albin
Sfîntul Albin, episcop de Angers, este unul dintre sfinții cei mai populari ai Evului Mediu, îndeosebi în părțile nordice ale Europei. S-a născut la Vannes, în Franța, dintr-o familie nobilă, în jurul anului 470. Pentru a fi primit în mănăstirea din Tincilac a renunțat la titlul de nobil și la moștenirea bogată ce-i revenea din partea părinților. Cu toate că dorea să rămînă necunoscut, faima calităților sale umane și religioase l-a adus permanent în atenția oamenilor. În anul 504, a fost ales abate, stareț și, timp de 25 de ani, a îndeplinit această misiune pînă cînd, în anul 529, a fost ales episcop de Angers. La numai șase ani după moarte, renumele lui de sfințenie, tot mai strălucitor, i-a îndemnat pe credincioși să-i dedice o biserică în orașul Angers, unde au fost depuse rămășițele sale pămîntești.
Duminică, 2 martie
Pomenirea Sfîntului Simpliciu
Sfîntul Simpliciu a păstorit Biserica lui Hristos în calitate de episcop al Romei și papă între 468-483. Deși era o perioadă de mari frămîntări atît pentru Biserică, cît și pentru Imperiul Roman, Sfîntul Simpliciu, aflat uneori în situații grele, a rămas în toate împrejurările statornic în credința și demnitatea ce i-au fost încredințate. În anul 482, împăratul Zenon a propus un compromis cu o erezie din acea vreme, însă Simpliciu s-a ridicat cu tărie și a afirmat credința definită la Sinodul IV Ecumenic, de la Calcedon. Pe lîngă apărarea adevăratei învățături de credință, Sfîntul Simpliciu a reustat și unele biserici din Roma, printre care biserica Sfîntul Ștefan și Sfînta Bibiana. De asemenea, dovedind un respect deosebit față de lucrările de artă, a dat ordin să fie salvate de la distrugere mozaicurile păgîne din biserica Sfîntul Andrei. Rămășitele sale pămîntești sînt păstrate și venerate la Trivoli (lîngă Roma). (C. Gh.)
Lasă un răspuns