Marți serbăm Schimbarea la Față a Domnului

Schimbarea la Față, numită în popr și Preobrajenia sau Probojenia (denumire slavă a sărbătorii) la 6 august, e sărbătoarea schimbării la față a Domnului, în muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov. Prin această Schimbare, Mântuitorul Iisus Hristos a ridicat și a îmbărbătat inima ucenicilor, față de sminteala crucii, ce urma să fie. Umilirile oricît de adânci, ale patimilor și morții Sale, nu vor mai fi în stare să clatine, cu totul, credința unor oameni, care au cunoscut dumnezeirea ascunsă a Învățătorului lor. Patimile și moartea Mîntuitorului nu mai sunt un sfârșit, ci dovezi că El s-a dat morții, de bună voie, pentru mântuirea lumii. Schimbarea la Față este mai nouă decât celelalte praznice împărătești. La început a fost aniversarea anuală a sfințirii bisericii zidite în sec. IV de Sfânta Elena pe locul de pe muntele Taborului, unde Domnul S-a schimbat de față. În sec. VIII, Sfântul Andrei Criteanul a lăsat o frumoasă predică la această sărbătoare, generalizată în tot Răsăritul. În Apus sărbătoarea Schimbării la față, deși serbată sporadic încă de prin secolul VII, s-a generalizat mai târziu, prin hotărărea luată de papa Calist III de a consacra defintiv această sărbătoare drept mulțumire pentru biruința câștigată de oștile creștine asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.

Tradiții și obiceiuri de Schimbarea la Față
În această zi se aduc în biserici prinoase (pârga) din struguri, se binecuvintează și se împart (obicei creștin vechi, amintit în canonul 28 al Sinodului trulan). În unele părți (Biserica rusă) în această zi se face în biserici și la cimitire pomenirea generală a morților și mai ales a eroilor morți pentru apărarea patriei. În biserica armeană, sărbătoarea Schimbării al față se prăznuiește cu deosebită solemnitate. Când cade într-una din zilele de rând de peste săptămână, serbarea ei se amână pe duminica viitoare, iar în ajun se postește.