Rătăciți între lumi

Dacă răsfooiești ziarele locale din Vaslui, Suceava, Satu Mare, Mehedinți, Bacău sau Ialomița, în această perioadă sigur vei descoperi articole despre „stranieri”, „străini” sau cum le-or mai zice celor care muncesc în străinătate. Subiectele – indiferent de județul despre care vorbim – sunt cam aceleași: circulație blocată, aglomerație în supermarketuri, înghesuială maximă la serviciile de pașapoarte, petreceri gălăgioase și „păsăreasca” completată cu nelipsitul îndemn „Andiamo, Gheorghiță!” lansat de câte o mamă grijulie către odrasla neastâmpărată. Sunt românii nomazi, reveniți – doar pentru câteva săptămâni! – din pribegie.

Plecați de frica sărăciei sau purtați de mirajul unei vieți mai sigure, ei au eșuat între două lumi. Dacă-i întrebi, nu știu să spună ce sunt: români sau (de exemplu) italieni? Prin naștere, rămân legați de-această nație. Dar din perspectiva noii lor vieți ce-au ajuns? Au slujbele „acolo”, copiii lor s-au născut peste hotare (ei deja nu mai sunt români în acte!) și își plătesc dările în statul de adopție. Noii lor vecini îi mai confundă, uneori, cu rromii, alții îi urăsc pentru că le „fură” locurile de muncă, din când în când își mai fac prieteni printre localnici, însă tot „venetici” rămân. Acasă, atunci când revin pentru trei – patru săptămâni, în vacanța de august, cei mai mulți își eliberează frustrările, devin gălăgioși, nu respectă regulile de circulație, vor să atragă atenția cu orice preț. Nu înțeleg simplul fapt că țara a continuat să evolueze și în absența lor. Că experiența pe care o trăiesc nu mai este nici interesantă, nici „exotică”, nici măcar eficientă așa cum era cu zece sau douăzeci de ani în urmă. De cele mai multe ori, sunt percepuți ca niște turiști cu bani mai puțini decât altădată, nerespectuoși și pretențioși. Vacanța lor este pe cale să devină un calvar și pentru ei, și pentru cei „de-acasă”!

Dincolo de a fi „trăitor” într-o țară sau alta, ținta unui om este de a fi „cetățean”, adică om al cetății, cu drepturi și obligații depline, aparținător al unei comunități adevărate. Românii, chiar și acum când sunt „europeni”, s-au izolat între două lumi. Nu reușesc să rupă firele ce-i leagă de bordeiul din Moldova (sau Oltenia, sau Maramureș…) și nici să revină la matcă. Fac asociații printre străini, se lasă manipulați de diverși politicieni de pe malul Dâmboviței, se plâng de indiferența autorităților de la București și votează contrar intereselor celor rămași în țară. Au ales un drum în viață. Acum le reproșează altora că nu-i bagă în seamă! Mai întâi ar trebui să decidă cărei „cetăți” aparțin și-apoi să-și îndrepte frustrările către comunitatea pe care au ales-o. Nu poți fi cetățean cu juma’ de normă! Orice drept îl obții abia după ce ți-ai achitat integral și responsabilitatea aferentă. Altfel, ajungi, pe neștiute, un exclus, un naufragiat între două lumi.

Ștefan RADU