Se spune că tot ce vine din America e tare și devine tot mai tare. Așa se întâmplă și cu Fluturele alb american. Cu aceeași proveniență ca și Gândacul de Colorado, Fluturele alb american, cunoscut mai mult ca Omida păroasă a dudului, are denumirea științifică de Hyphantria cunea. A fost semnalat pentru prima dată în România în 1949, iar în zona Bacău abia prin anul 1970. Din avioane se împrăștiau manifeste prin toate satele pentru ca populația să ia măsuri de distrugere prin ardere a oricărui cuib a acestei periculoase insecte. Dar a fost de nestăvilit, ca și în cazul Filoxerei viței de vie sau a Gândacului de Colorado la cartof. Mai grav este că are o adaptabilitate foarte mare, devine mai rezistentă la insecticide și pe an ce trece atacul este tot mai agresiv. De la sfârșitul lunii august pomii fructiferi, dar și ceilalți arbori și arbuști, rămân fără frunze, acoperiți de păienjenișul dizgrațios rămas în urma atacului omizilor. La atingere își dau drumul din pom și scapă. Înoată pe apă fără probleme. Consumă aproape tot ce este vegetație inclusiv buruienile și nucul. La maturitate au o viteză destul de mare în căutarea locului de împupare, urcând pe pereți, ziduri, garduri și alte obstacole pentru a găsi adăposturi sigure.
Adultul este un fluture alb, cu deschiderea aripilor de 18 – 32 mm, cu pete mici negre pe aripile anterioare, mai pronunțate la masculi. Aripile posterioare sunt prevăzute cu franjuri scurți și fini. Ouăle sunt sferice de 0,48-0,56 mm. Omizile trec prin 6 vârste de dezvoltare. La completa dezvoltare ajung la o lungime de 30 mm și au corpul brun închis pe partea dorsală și verde bruniu pe partea ventrală. Pe fiecare segment au 12 negi negri care poartă tufe cu perișori lungi și bruni de unde și denumirea populară de „omida păroasă”.
în condițiile din România are două generații pe an. Prima generație se dezvoltă în perioada mai – iulie, iar a doua din iulie până în luna mai anul următor. Iernează în stadiul de crisalidă în crăpăturile din scoarța pomilor, în diverse ascunzișuri din garduri, streșine, resturi vegetale dar și în stratul superficial al solului. Iarna pot suporta și temperaturi de minus 35 grade C. Sunt mai sensibile la variațiile termice din primăvară. Fluturii generației I apar în cursul lunii mai. Zborul durează 7 – 12 zile și se eșalonează pe o perioadă de până la 60 – 70 de zile în condiții mai reci cu precipitații și de 28 – 32 de zile în condiții de temperaturi mai ridicate și fără precipitații. Copulația are loc de la 3 – 6 ore după apariția fluturilor iar depunerea ouălelor de la 1 la 40 de ore după împerechere (după Gh.Lefter și N. Minoiu). Ouăle sunt depuse pe frunze, de preferință spre vârful lăstarilor, în șiruri regulate, pe o arie de până la 3,8 cm. pătrați. O femelă depune până la 950 de ouă. Perioada de incubație durează 9 – 22 de zile. Primele omizi apar în a doua parte a lunii mai. În primele trei vârste trăiesc îcolonii, pe 2-3 frunze , rozând epiderma și parenchimul acestora. Numărul de de frunze atacate se mărește odată cu creșterea omizilor. După vârsta a III omizile se dispersează cuprinzând tot mai multe frunze spre interiorul coroanei, iar frunzele atacate sunt cuprinse cu fire mătăsoase. Stadiul larvar durează 30 – 49 de zile. La începutul lunii iulie migrează din coroană în diverse adăposturi unde își construiec coconi și se transformă în crisalide. După 8 – 17 zile apar fluturii generației II, în a dua jumătate a lunii iulie, apariție care se eșalonează pe toată luna august. Are loc împerecherea și depunerea ouălelor după 8-10 zile de la apariție. După alte 9 – 14 zile apar omizile generației a II-a, care atacă în lunile august și septembrie. La completa dezvoltare omizile migrează în adăposturi unde își construiesc coconi în care se transformă în crisalide. Această generație de obicei este mai numeroasă determinănd în unii ani defolierea pomilor arbuștilor și arborilor ornamentali pe areale mari. Atacă peste 250 de specii, dar are o mare preferință pentru dud și arțar.
Pentru combatere, la pomii din livezile mici, se poate face culegerea cuiburilor până la vârsta a III-a. Cât timp omizile stau în cuiburi, pe 1 – 2 frunze, acțiunea este ușoară, necesitând atenție pentru a depista toate cuiburile și repetarea acțiunii la intervale de câteva zile. Este mai dificil la pomii cu coroane libere de mare volum. și la omizile din vârste mai mari se poate face adunarea lor, deoarece omizile rămân grupate pe câteva frunze. Este mai complicat de a se umbla cu flacără și a arde direct cuiburile în coroană, producându-se distrugeri în coroana pomilor. Cuiburile pot fi adunate și distruse prin strivire pe sol, insistând pentru a nu scăpa nici o omidă. Atenție trebuie avută la omizile din vârste mai mari care la atingere își dau drumul căzând și pierzându-se în vegetație.
Pentru combaterea chimică în plantațiile mai mari sau când numărul de cuiburi este mare, se intervine când primele larve au ajuns la vârsta a III-a, numărul de frunze atacate este evident iar din majoritatea pontelor depuse au eclozat larvele. Se repetă tratamentul când din nou se constată apariția cuiburilor de omizi. Gama de insecticide care pot fi utilizate este largă. Trebuie respectate dozele, momentul de aplicare- la temperaturi sub 25 grade C, alternarea mereu a insecticidelor și recurgerea mereu la insecticidele cu substanțe active noi, la care insecta nu are creată rezistență.
Dr. ing. Florin ACATRINEI
producător pomi altoiți
www.pomaltoi.ro
Lasă un răspuns