Direcția Silvică Bacău s-a mutat în Parcul Dendrologic Hemeiuș

– proiectul clădirii a fost premiat la Anuala Arhitecților din 2008
– vechiul sediu a fost revendicat și câștigat de moștenitorul fostului proprietar

Petru DONE

Noul sediul al Direcției Silvice Bacău este, din această săptămână, clădirea construită în stil futurist în Parcul Dendrologic din Hemeiuș. Vila cochetă din centrul muncipiului Bacău, care a fost mulți ani casa silvicultorilor băcăuani, va intra, de astăzi, 6 septembrie, în posesia celui care a revendicat-o, Maurice Brill, și care a câștigat în instanță dreptul de proprietate asupra imobilului.

Fostul sediu al Direcției Silvice Bacău a fost pierdut în instanța de judecată după aproape nouă ani de procese. Câștigătorul este un evreu de origine română, care locuiește în Germania și care a intrat și în posesia terenului în valoare de aproape un milion de euro. Prin oraș au circulat, însă, zvonuri despre o posibilă intenție a noului proprietar de a demola clădirea, pentru a valorifica terenul.

Silvicultorii spun, însă, că acum se simt în elementul lor, în noul sediu, construit cu o investiție de peste un milion de euro, în unul dintre puținele parcuri dendroilogice ale țării. „Cred că merităm noul cadru în care vom lucra – ne-a declarat directorul Direcției Silvice Bacău, Viorel Ghelase. Suntem în satul Lilieci și vom face demersuri ca Primăria Hemeiuș să ne aloce și o adresă oficială”.

Clădirea – o navă în arc de cerc, la care se ajunge direct din șoseaua națională Bacău – Piatra Neamț – în suprafață de 2.000 de metri pătrați, flanchează Castelul Roșu, construit în parc în perioada 1864 – 1866. Noua clădire a fost realizată de arhitectul carmen Tănase (coautor Giusepe Pietrobon). „Proiectul propus – au apreciat arhitecții, la Anuala de Arhitectură din 2008 – încearcă o relaționare subtilă cu liniile de forță în sit, astfel încât prezența lui să nu creeze notă discordantă, ci să se dizolve în peisaj. Castelul rămane factorul dominant în parc, iar noua clădire de birouri apare ca o sculptură, ca un element parte din arhitectura parcului și subordonat castelului.” Ideea care a generat forma proiectului – au menționat autorii acestuia – este o secțiune printr-un trunchi de copac și cercurile de creștere vizibile în această secțiune. Astfel, noua clădire constituie atât spațiu pentru birouri, cât și spațiu de promenadă în același timp. Un alt factor de care s-a ținut cont a fost dispunerea față de punctele cardinale și față de vânturile dominante. De aceea, clădirea se deschide prin partea concavă, protectoare către sud, în timp ce partea convexă, prin forma ei, se opune vânturilor dominante și direcției nordului. Pentru ameliorarea climatului, la nivelul parterului s-a amplasat o seră cu dechidere către sud, astfel încât în timpul zilei, iarna, să înmagazineze căldura pe care o cedează ulterior încăperilor. În timpul verii ,vitrajul care înconjoară această seră se poate deschide și ea devine o grădină interioară.

Parcul a fost înființat în anul 1880 și este întins pe 49 de hectare. Specialistul german Cristian Adolf s-a preocupat de înnobilarea speciilor de rășinoase de aici, atât în colectie cât și în pădurile domeniului Schonburg-Waldenburg. Dupa 1885 au început sa fie introduse noi specii de foioase, dar și specii indigene, acțiune care a continuat până în 1913. După anul 1955, când acest parc a trecut în proprietatea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, au fost luate măsuri de întreținere și refacere, iar unitatea a devenit o bază de cercetare mai ales pentru climatizarea speciilor exotice de interes forestier.