Aproape că nu este zi în care să nu găsești câte o știre despre intenția autorităților române să mai împrumute câte un miliard, două de lei pentru a menține structurile statului în funcțiune. Un „inventar” pe sărite iată cam ce arată: pe 9 septembrie – un miliard de lei pe trei ani cu dobândă de 4,63%, pe 12 septembrie – 1,50 miliarde euro pe șapte ani cu 4,8% și 500 de milioane de lei (tot pe șapte ani) cu 5,11%, iar pe 16 septembrie a mai „strâns” din piață încă un miliard de lei cu o dobândă de 3,88% (pe trei ani). Lista ar putea continua și, probabil, că până la apariția acestui articol vom mai adăuga milioane și miliarde la datoria României.
De la începutul anului și până acum, în contul datoriei către FMI au fost plătite 3,22 miliarde de euro (2,62 miliarde Banca Națională și 605 milioane Ministerul Finanțelor). Până la sfârșitul acestui an vom mai plăti dobânzi și rate de încă 1,8 miliarde euro. Conform datelor afișate public de BNR, la 31 iulie 2013, datoria externă era de 98,33 miliarde euro, din care 27,4 miliarde reprezentau datoria publică externă, adică banii datorați direct de Statul român creditorilor străini (FMI, bănci occidentale etc.). Pe termen scurt, avem de plătit aproximativ 20 de miliarde de euro (datorie publică și privată).
Ne lăudăm că suntem solvabili. Cu ce sacrificii, însă? Numai luna trecută, rezerva valutară a BNR a scăzut cu 1,18 miliarde de euro, iar rezerva internațională (aurul și valuta României din depozitele din străinătate) s-a diminuat cu 1,02 miliarde de euro. Pe lângă toate aceste plăți, străinii au lichidat depozite de peste un miliard de euro, sumă care s-a adăugat la peste 1,6 miliarde de euro depozite retrase din bănci de către români. De asemenea, investițiile străine directe au scăzut cu aproape 30 la sută în primele șapte luni ale anului (comparativ cu perioada similară din 2012).
În atari condiții, ce explicații ne dau oficialii români? Guvernatorul BNR a descoperit, săptămâna trecută, că principala cauză a scăderii cererii de credite bancare este… îmbătrânirea populației! Spune dânsul că oamenii se împrumută la tinerețe, iar spre apusul vieții economisesc. Așa că dinamica demografică negativă distruge strategiile sofisticate ale Băncii Naționale. Pe de altă parte, premierul Ponta afirma, în urmă cu vreo lună de zile, că trebuie protejate băncile din România pentru a nu distruge întreaga economie. Probabil că din această cauză Guvernul se împrumută doar de la bănci englezești, germane și americane, la dobânzi (de cele mai multe ori) peste nivelul celor plătite pentru depozitele românilor.
Am scris și altădată: Japonia a emis titluri de stat și le-a vândut populației. Astfel, economiile cetățenilor au ajutat statul să funcționeze, iar dobânzile garantate au ajuns tot la japonezi. În România, filialele băncilor străine plătesc pentru depozitele oamenilor sub 4% la lei și sub 3% la euro. Adună economiile „populației îmbătrânite” și le dă cu împrumut statului român la dobânzi superioare. Pierdem de două ori! Orice om ar dori să încaseze 4,8% pentru euro sau 5,11% pentru lei, mai ales că dobânda la titlurile de stat nu se impozitează cu 16% ca la bănci. Însă oficialii noștri spun că astfel am decapitaliza băncile străine care acționează în țara noastră: adică oamenii ar scoate banii din depozite și i-ar da direct statului cu împrumut. De aceea mă întreb: e statul românilor sau statul băncilor străine?
Ștefan RADU
Felicitari pentru acuratetea mesajului domniei voastre!