Ora 6 dimineața, toamna, în oraș: o fetiță doarme înconjurată de păpuși Barbie, pe o pernă imprimată Barbie, îmbrăcată în pijamale roz cu imprimeuri Barbie, visându-l pe Ken cum o plimbă cu un Ferrari roz, ediție limitată Barbie, iar lumina zilei se ițește printre perdele diafane în timp ce chipul lui Barbie este proiectat pe peretele opus ferestrei.
Ora 6 dimineața, toamna, la țară: o altă fetiță s-a trezit de ceva vreme, a coborât ușor din patul sărăcăcios ca să nu-și trezească frățiorii somnoroși. A dat deja apă la vaci și, până să plece la școală, mai are de dat de mâncare la găini și să-l pregătească pe unul din frățiori, care trebuie să meargă la grădiniță.
Ora 7, în oraș: fetița s-a trezit, iar dinspre bucătărie vin miresme dulci de clătite și alivenci, semn că „Mamae” a venit și s-a apucat de pregătit micul dejun. „Mummy” e în baie unde se gătește pentru drumul spre școală „că doar n-oi merge ca o precupeață”. Tati nu-i nicăieri, semn că iar a avut mult de treabă la firmă.
Ora 7, la țară: fetița își îmbracă frățiorul, apoi fug împreună în bucătărie, unde mama taie cu grijă două felii din pâinea adusă de tata de la oraș, le unge cu magiun și le întinde celor doi copii ce radiază de bucurie. Nu-i timp de savurat în tihnă, fiindcă trebuie să ajungă la microbuzul care-i duce la școală.
Ora 7.45, în oraș: fetița privește pe geamul SUV-ului spectacolul străzii. Își vede colegii mai sărăntoci cum merg zgribuliți pe trotuar. Mașina s-a oprit în fața școlii, iar „Mummy” coboară princiar din caleșca 4X4, imună la înjurăturile celorlalți șoferi blocați pe străduța îngustă de parcarea ei savantă.
Ora 7.45, la țară: inevitabilul s-a produs. Fetița a ratat microbuzul, iar acum fuge peste deal cu o nuia în mână ca să se apere de câini. N-ar vrea să întârzie ca să n-o mai apostrofeze învățătoarea și-așa mereu îmbufnată din cauza navetei lungi, eșecului profesional și a soțului.
Ora 10, în oraș, pauza mare: fetița e supărată. „Mummy” n-a avut bani mărunți și i-a dat 5 lei în loc de 10, iar acum trebuie să-și ia sandwich cu salam și nu cu piept de pui, cum îi place ei. Își promite că „Mummy” va plăti scump această împietate: o va pune să-i cumpere toată colecția de păpuși „Monster High”.
Ora 10, la țară, pauza mare: fetița e mai liniștită. N-a întârziat și acum savurează biscuiții dați de „Lapte și corn”. Brânza topită a băgat-o în ghiozdan, s-o împartă acasă cu frățiorii mai mici care nu merg încă la școală. Mănâncă jumătate din pachet, iar restul îi lasă pe mai târziu.
Ora 12, în oraș: fetița bate din picior în timp ce vorbește la telefonul roz, ediție limitată Barbie. O admonestează pe „Mamae” că iar a întârziat și n-are cine să-i care ghiozdanul, chiar dacă fetița e bine-făcută datorită lecțiilor de karate, înot și tenis pe care le urmează.
Ora 12, la țară: fetița se lasă legănată de hurducăturile căruței. A avut noroc. Unul dintre vecini, în drumul său de la moară spre casă, s-a oprit în fața școlii să-și ia copiii. A luat-o și pe ea, și acum a adormit între sacii de făină și tărâțe, îmbătată de mirosul de grâu proaspăt măcinat.
Liviu MAFTEI
Domnule Liviu,
Mult adevar si realiosm este in articolul Dumneavoastra. Cu toate ca sant un om trecut prin viata o lacrima mi-a aparut in coltul ochilor cand l-am citit. Multa sanatate va doresc si succes in viata !
Sunt foarte multi copii care au acelasi nivel ca la tara. Este adevarat ca nu se pot compara cele 2 stiluri de viata dar chiar daca merg pe linii paralele ei se bucura si se joaca la fel. Poate le numeri pe degete cazurile de „barbie” pt ca multi copii si la oras si la tara i-am vazut mergind cu rucsaci in culori politice „oferite” ( a se citi ca un furt) de politicieni nemernici care au avut curajul sa-si mai puna si numele pe ele.
Adevarul ,adevarat domnule ziarist !! cunosc si eu cateva „madame ” cu Q7 care cand i-si duc progeniturile la scoala de parca sunt din suita regala ! Sa nu mai vorbim de stilul de condus ,parcari si tot felul de fite de parca sar fi nascut cu Q7 in batatura ! Viata la tara este grea ,copii multi care se cresc unul pe altul ,treburile din ograda lasate pe seama copiilor ,parintii plecati la munca campului sa mai stranga ce mai este de strans ! De acolo dela tara rasar genii ca Eminescu,Brancus,Enescu ,Iorga …..!!!
Dar pana la genii la tara sunt genuni in educatie ,fie din cauza conditiilor materiale precare ,fie din slaba educatie a parintilor,dar mai ales din cauza lipsei de personal didactic calificat,si a didpretului aratat in foarte multe cazuri de bosii comunei pentru sistemul de invatamant.