Cine nu-și mai amintește de „Petrică și lupul”, acel basm rusesc ce povestește cu tâlc de băiețelul care-și bătea joc de un sat întreg strigând „LUPUL!”, doar ca să-i vadă pe țărani dându-se de ceasul morții, sărind care-încotro să scape de lighioana hămesită. Știți finalul poveștii: când lupul a venit cu adevărat, nimeni nu l-a mai crezut pe Petrică.
Situația despre care vreau să vorbesc este oarecum asemănătoare, în cazul de față „lupul” doar s-a plimbat pe la marginea satului și toată lumea a reacționat ca atare. În urmă cu o lună, într-o dimineață de duminică, am fost treziți de o zgâlțâială care pe unii dintre noi ne-a băgat în toți sperieții.
Pe lângă faptul că toate televiziunile trăgeau de profesorul Mărmureanu ca de un elastic, încercând să-i smulgă scenarii apocaliptice, acest eveniment, normal din punct de vedere geologic, a trezit forțe latente care s-au pus în mișcare. În primul rând, agenții de asigurări au încheiat mai multe polițe de asigurare pentru locuințe în săptămâna de după eveniment decât în tot anul, un lucru benefic, dacă e să privim în perspectivă.
În al doilea rând, mai multe școli și-au amintit că ar trebui să facă exerciții de protecție civilă cu elevii, iar întreruperea orelor de studii a fost primită de cei din urmă cu mare entuziasm. În al treilea rând, în topul celor mai bine vândute programe software, timp de o săptămână, pe locul I a urcat un progrămel care-ți putea afișa pe calculator un avertisment cum că a fost cutemur și ce magnitudine a avut. Prețul acestuia era de vreo zece ori mai mare față de cel de pe locul al II-lea, care era un program cu mai multe avantaje pentru utilizator. Toate aceste reacții s-au desfășurat pe durata a două-trei săptămâni și, ca să păstrăm atmosfera de basm, s-au topit încet-încet, pentru că „orice minune ține trei zile”, nu-i așa?
Ritmul încheierii polițelor de asigurare a coborât la cote normale, adică scăzute, elevii privesc pierduți pe geam așteptând în zadar să fie salvați de „alarma de cutremur”, iar de programul de calculator antiseism nimeni n-a mai auzit nimic. Ne întoarcem la acalmia dinainte fără să fi schimbat nimic profund în mentalitatea noastră, uitând de regulile elementare în caz de cutremur, spărgând în dușmănie pereții din apartamente în dorința unui spațiu de locuit cât mai „feng shui”, construind castele din cărți de joc în care să locuiască suflete. Să nu ne-mbătăm cu apă chioară, acest „lup” sigur va veni!

pe mine ma plictisesc avertismentele domnului marmureanu