Timp de trei zile, Asăul a fost capitala datinilor şi obiceiurilor de iarnă din acest an, dar şi a tradiţiilor şi produselor tradiţionale de pe Valea Muntelui. Fără îndoială, punctul culminant al manifestării a fost vineri, când zeci de ursari au străbătut străzile comunei, imediat după slujba de Sfântul Nicolae, şi s-au adunat în centrul localităţii, unde au oferit o reprezentaţie ce a adunat laolaltă aproape toată suflarea Asăului.
Bărbaţi trecuţi de prima tinereţe, dar şi fete şi copii de doar câţiva ani şi-au îmbrăcat tradiţionalele costume şi au pornit la colindat. Toţi voinici, vrednici şi de ispravă, pentru că nu oricine are dreptul să intre în ceată, şi este o cinste mare pentru cel care reuşeşte să fie acceptat. “Mai întâi repetă toboşarii – spune un ursar. Avem şapte bătăi, cu ritmuri diferite pentru cele şapte jocuri pe care le jucăm în timpul programului: Alunelul, Polca, Ţărăneasca, Sârba irozilor, Ursăreasca sau Marşul irozilor ori Combaterea”. Toboşarii îşi au şi ei un lider, care, spune el, poate bate toba ore întregi fără încetare.
Chiar dacă în fiecare localitate de pe Vale există câte o ceată de ursari, niciuna nu are acelaşi ritm al bătăilor pentru cele şapte dansuri care se joacă, prin tradiţie, în timpul programului. Cât durează repetiţiile la ceată, localnicii nu prea mai au parte seara de linişte. Nu se supără, însă, nimeni, ba vecinele mai vin să se mai uite din când în când peste gard la flăcăi cum freamătă repejor zăpada sub cizme în ritmul dansului şi le mai aduc câte ceva de-ale gurii.
Cam în fiecare an, ceata este formată din 5 până la 20 de piei de urs, 40-50 de irozi, 25-30 de toboşari şi 10 până la 40 de ursari – câte doi pentru fiecare urs. Toboşarii sunt îmbrăcaţi în costume naţionale cu tricolor şi poartă pe cap cuşme de oaie sau chipiuri militare garnisite cu mărgele şi oglinzi. Ursarii sunt îmbrăcaţi în uniforme de pădurari sau de vânători, cu câte două bete roşii încrucişate pe piept, iar irozii în costume naţionale, cu săbii la şold, ţignale legate la gât din care suflă cât îi ţin puterile şi coifuri înalte pe cap, împodobite cu beteală şi panglici tricolore.
Odată cu trecerea anilor, portul ursarilor din Asău a mai suferit unele modificări. Toate, însă, au adus câte un plus de farmec şi strălucire straielor pe care ursarii din Asău şi le pun la ceas de sărbătoare.
Lasă un răspuns