În oraș și la țară – poveste de Crăciun

24 decembrie, dimineața, în oraș: o fetiță se trezește privind spre geam. În cealaltă cameră se aud Mummy și Daddy vorbind răstit unul la celălalt, pare-se discutând despre cine e la rând să meargă cu fetița la colindat și, apoi, la mall. Se aruncă motive gen „coafor”, „cumpărături pe ultima sută de metri” și „afaceri”, contracarate cu replici de tipul „fițe”, „băute cu amicii” ori „femei ușoare”. Fetița oftează și se gândește că, poate, prăjiturile cu nucă de la Mamae îi vor ușura povara de pe suflet.

24 decembrie, dimineața, la țară: o altă fetiță este trează deja. Dă de mâncare la vacă, iepuri și găini. De porc a scăpat, e deja tranșat și agățat în afumătoare. Tata e acasă, dovadă stau pocniturile seci de buturugi crăpate, alt motiv de bucurie pentru ea – o corvoadă în minus. Dinspre bucătărie vine miros de aluat proaspăt dospit, mama face colaci pentru urători și pâine de casă. Fetița se grăbește să-și termine treaba ca să poată pleca la colindat cu frățiorii ei.

24 decembrie, pe înserat, în oraș: fetița merge de mână cu Daddy prin mall. Undeva, în mijlocul atriumului, stă pe un tron Moș Crăciun. Recunoște sub barba stufoasă pe unul dintre actorii de la Teatrul de păpuși, dar, ca să-i facă pe plac lui Daddy, a intrat în joc pretinzând că-i Moșul cel adevărat. A fost la colindat pe la rude și prieteni, strângând câteva sute bune de lei. Acum, caută să-i cheltuiască fiind sigură că Daddy n-o va lăsa să plătească, cumpărându-i toate nimicurile dorite, chiar dacă va bodogăni: „Acum, Moșu’ ce-o să-ți mai aducă?”

24 decembrie, pe înserat, la țară: fetița cântă, alături de frățiorii săi, „Domn, Domn să-nălțăm”, cu mâinile roșii de frig pe traistele pline cu colăcei, mere și nuci primite de la gazde, dar mai bucuroasă este de cei câțiva bănuți primiți pe care-i simte în buzunarul paltonașului. Speră să strângă de-ajuns încât să-și poată cumpăra o păpușă care să fie doar a ei. Cel mai sigur, banii nu vor ajunge la magazinul de jucării, ci la cel alimentar unde trebuie achitate datoriile făcute pentru cumpărarea celor de trebuință pentru masa de Crăciun. Dar fetița e optimistă. Încă mai crede că Moș Crăciun poate s-o ajute să obțină păpușa multdorită.
25 decembrie, dimineața, în oraș: fetița s-a trezit înaintea părinților. Cotrobăie prin vraful de cadouri ce stau stivuite sub bradul împodobit feeric. Nu prea e mulțumită: Moșu’ n-a reușit s-o surprindă nici de data aceasta. La colecția imensă de păpuși Barbie din camera ei s-au mai adăugat câteva, plus o tabletă nouă (cealaltă e demodată, stă aruncată într-un sertar). Mummy și Daddy s-au trezit și se gratulează cu un „Crăciun fericit” formal și un sărut sec. O întreabă fiecare, în treacăt, dacă e mulțumită. Apoi, Daddy aruncă bomba: „Mergem la țară.” Cum? Fără desene animate azi?

25 decembrie, amiaza, la țară: fetița se-ntoarce de la magazinul alimentar. Cu bănuții adunați de la colindat și ce-a mai adus Tata, s-au plătit datoriile, în plus a mai luat ce i-a dat mama pe listă să cumpere. E abătută pentru că și în acest an a spus „Adio!” păpușii. Moșu’ i-a adus sub brăduțul pipernicit împodobit cu mere și ornamente de hârtie făcute la ora de Lucru manual, o pereche de ciorapi și o bluză pentru la școală. Frățiorii ei au primit și câte-o jucărie, ea nu, pentru că „ești mare și trebuie să înțelegi”, așa a spus Mama. Intrând în curte, vede mașina cea mare și negră a lui Nanu’. După ceva timp, fetița de la țară și cea de la oraș se joacă împreună. După ce s-au săturat de mângâiat viței, iepurași și pisicuțe, fetițele intră în casă. Adulții sunt veseli, binedispuși. Mummy și cu Mama cântă colinde, amintindu-și de propria copilărie, iar Daddy și cu Tata discută de calitatea vinului din această toamnă. Mummy îi face semn fetiței de la țară să se apropie și-i întinde un pachet cu hârtie lucioasă. Îl desface nerăbdătoare, apoi se oprește. N-o mai aude pe verișoara sa care-i șoptește că „e o Barbie-zână”. Cu un mare nod în gât, abia reușește să îngaime: „Mulțumesc, Moș Crăciun!”

Liviu MAFTEI