Timp de aproape patru ani, elvetienii au finantat centrele culturale din Romania pentru a sustine programe de rezidenta artistica, adunind la un loc creatori straini si romani. Unele au produs acte artistice de valoare, altele au promovat idei si spectacole remarcabile de arta contemporana. Ciclul fiind incheiat, elvetienii au incetat finantarea, lasind pe romani sa continue singuri ce s-a inceput. Si iata ca centrele culturale au ramas cu ochii-n soare! Sub ministeriatul lui Andrei Plesu au fiintat 12 centre culturale. Acum, au mai ramas patru si nici astea nu se simt prea bine. Motiv pentru care Geo Popa (directorul Centrului International de Cultura si Arte „George Apostu”) a convocat, la Bacau, directori si coordonatori de programe „ArtistNe(s)t” din toata tara, in speranta ca se vor gasi modalitati onorabile de a tine in viata aceste initiative de exceptie. Dezbaterile, bine motivate, au dat putine sperante. Toti ochii priveau cu nadejde spre Ministerul Culturii si Cultelor. Dar, dl. Virgil Nitulescu, secretar de stat in acest minister, a dat sfaturi cu nemiluita. Cam atit. „Fiti mai agresivi, domnilor si doamnelor, ca sa va cunoasca lumea, ca bani n-avem! Descentralizarea ameninta si cele patru centre care au mai ramas, fiind in proiect sa fie trecute la consiile locale. Ce sa va intimpla, nu stim.” Domnia sa i-a consolat pe participanti ca poate prin 2010 – 2011 se vor gasi ceva fonduri. Ca sa reziste, centrele trebuie sa apeleze la sponsori. Asadar, mecenat cultural! In Romania?! Ma apuca jalea cind aud asa ceva. Dintr-o experienta de 15 ani, legata de organizarea „Zilelor muzicii contemporane”, stiu cum este tratat un coordonator de programe care solicita fonduri. Ca un cersetor. Din partea unor deputati si senatori m-am ales si cu vorbe deochiate: „Ce mortii masii mai vrea si boul asta, de ne freaca la basca cu muzica lui contemporana?! N-avem manele?” Ba, fostii deputati Corneliu Balan si Marcel Moldoveanu, dupa ce au promis marea cu sarea, cu trei zile inainte de a incepe seria de concerte m-au anuntat ca nu voi obtine nici un leu. Veneau formatii de cocert din Islanda (16 persoane), Franta (8), Italia (8), Coreea de Sud (12) si n-aveam nici un sfant cu care sa aducem muzicienii de la Otopeni la Gara de Nord si, de aici, cu trenul, la Bacau. Iar avioanele soseau in zile si la ore diferite. Situatie mai ingrozitare nici ca se putea. De aceea, il admir pe Geo Popa, care de ani buni reuseste colaborari de tip mecenat, asigurind centrului „George Apostu” prestatii culturale cu adevarat performante, expresive, emotionante, de mare valoare ideatica. Cit ii e de greu, numai el si bunul Dumnezeu stiu!
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns