Un cerșetor băcăuan a impresionat întreaga Norvegie

Timp de o lună, fostul cerşetor a fost lăsat de stăpâni singur într-o locuinţa din care nu numai că nu a furat nimic, dar din banii adunaţi de pe stradă le-a cumpărat proprietarilor un covoraş pentru baie, decoraţiuni de Crăciun şi câteva ghivece de flori. Bărbatul a murit acum câteva zile în Norvegia, iar drept recunoştinţă, norvegienii i-au adus sicriul în Bacău şi suportă toate costurile înmormântării.

Incredibilă lecţie de viaţă dată de un băcăuan plecat să cerşească în Norvegia, dar şi din partea norvegienilor, care au ţinut să răsplătească binele făcut de acesta. Povestea lui Ioan Băndac, cerşetorul român de 53 de ani care a impresionat Norvegia, a început în decembrie 2010, când un cuplu i-a lăsat cheile locuinţei lor, pentru a se îngriji de casă. Timp de o lună, cuplul de norvegieni a călătorit prin America Latină şi i-au lăsat băcăuanului cheile de la casă. La întoarcere, aceştia au găsit o locuinţă mai curată decât la plecare, iar bărbatul le cumpărase, din banii câştigaţi pe stradă, un covoraş pentru baie, decoraţiuni de Crăciun şi câteva ghivece de flori. Prietenii norvegienilor Knut şi Alexa Belandria au încercat să îi convingă de faptul că gestul lor i-ar putea lăsa fără lucrurile din casă, însă tinerii norvegieni, care obişnuiesc să călătorească mult, au spus că în timpul deplasărilor au fost găzduiţi, de multe ori, de străini. Ei au vrut să facă un gest frumos de sărbatori, aşa că au lăsat cheile casei unui cerşetor cu care nici măcar nu vorbeau aceeaşi limbă, iar românul a comunicat cu norvegienii printr-o aplicaţie de traducere de pe telefonul mobil.

Emoţionată, Alexa a spus că “acest om nu are nimic, dar totuşi dăruieşte atât de mult!”, iar la rândul său, Knut a spus că „este o lecţie de viaţă”. Bărbatul a petrecut aproape o lună în apartamentul norvegienilor, în timp ce aceştia au mers în Venezuela, ţara de origine a tinerei Alexa Belandria. “Visez cu ochii deschişi! Numai ale mele, gratis toate! Extraordinar!”, spunea Ioan Băndac înainte de plecarea proprietarilor. Ei i-au lăsat frigiderul plin şi cheile de la casă, l-au învăţat să folosească maşina de spălat şi televizorul, după care au plecat. În lipsa lor, cerşetorul băcăuan a facut curat în casa pe care a îngrijit-o ca pe propriul cămin, şi le-a cumpărat chiar şi câteva mici atenţii, din banii adunaţi de el de pe stradă. La sosirea din vacanţă, proprietarilor nu le-a venit să creadă că au găsit totul mai curat decât lăsaseră, nu lipsea nimic şi, în plus, au primit chiar şi cadouri. După un timp, Ioan Băndac s-a întors pe stradă, într-un adăpost improvizat pe care îl împărţea cu alţi cerşetori, dar a rămas prieten cu cei doi norvegieni. “Mă simţeam bine acolo, normal! Era lux! Dar nu contează, este bine. Îi mulţumesc! Prea mult a făcut pentru mine”, a mai declarat românul în reportajul postului norvegian nrk.no. În scurt timp, povestea românului a făcut înconjurul Norvegiei, şi mulţi au sărit să îl ajute. Până la urmă, Ioan Băndac şi-a găsit de lucru tocmai la trustul de presă care a făcut reportajul despre el, ca vânzător de ziare. Zilele şi nopţile petrecute în frig şi ploaie i-au măcinat trupul bărbatului, care acum câteva zile s-a stins din viaţă, la 53 de ani, în urma unei afecţiuni pulmonare care s-a complicat. Norvegienii nu s-au lăsat nici ei mai prejos şi au oferit ei, de această dată, o lecţie de viaţă, şi s-au oferit să se ocupe de toate cheltuielile de înmormântare, de la repatrierea şi transportul sicriului şi până la cele mai mici detalii. Ieri, reprezentanţii trustului norvegian de televiziune au însoţit sicriul în avion şi urmează să ajungă cu el în Bacău, unde va fi depus la Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

“A fost învăţat cu greul încă de copil”

Vestea morţii lui Ioan Băndeac a căzut ca un trăznet pentru Dumitru, fratele lui din comuna Negri. “A plecat de vreo cinci ani în Norvegia, şi am auzit şi de povestea lui. Mi-a spus-o chiar el, când a mai venit acasă, acu vreo doi ani. Era bucuros că şi-a găsit de lucru la ziare, avea un câştig sigur. A murit tare repede, îmi spunea că suferă cu plămânii de la stat pe străzi. A fost învăţat cu greul încă de copil. Dacă nu erau norvegienii să ne ajute cu înmormântarea, nu aveam cu ce să-l aducem acasă”, spune Dumitru, care trăieşte, împreună cu nevasta, din munca pe la vecini şi din alocaţia celor nouă copii. Ioan Băndeac era cel mai mare din familie şi mai are un frate, plecat şi el în Norvegia, şi două surori, una în Teleorman şi una plecată la muncă în Spania.