Ce-am (ne)ascultat duminică la Biserică

„Mântuirea este o mare taină. Unul înțelege, altul nu înțelege, unul simte, altul nu simte, unul este mișcat, se umple de evlavie și se topește înaintea lui Dumnezeu, pocăindu-se și smerindu-se, arătându-se recunoscător, oferindu-se pe sine iubirii și recunoștinței lui Dumnezeu, și nădăj­duind în Acesta. Altul, însă, nu are nici o idee despre toate acestea. Aceștia toți se află în Biserică. Să fim cu mare luare aminte. Dacă nu s-a deschis, încă, inima noastră, dacă cuvântul lui Dumnezeu nu a pătruns, adânc, înlâuntrul nostru să ne sensibilizeze și să aducă rod, să ne neliniștim. Dovada că inima noastră s-a deschis este întoarcerea. Ai înțeles, ai auzit bine? Atunci vine degrabă pocăința, plecarea spre Dumnezeu și vindecarea. Atunci Dumnezeu îl vindecă pe om. Cineva, să nu spunem cine este, a spus că omul nu se vindecă de patimi, ci doar se ușurează puțin. Este greșit. Sunt mulți cei care se luptă, se ostenesc, dar nu se vindecă de patimi, ci rămân la fel. De-abia cu sila ne stăpânim patimile. De ce? Pentru că nu ne pocăim, nu ne întoarcem cu adevărat. Tratam lucrurile superficial și facem următorul compromis: vrem să fim ai lui Hristos, să ne aflăm în Biserică, dar să nu pierdem nimic din cugetarea lumească, din viața lumii. Poți să săvârșești multe lucruri, dar dacă nu te smerești, harul nu va veni asupra ta niciodată. Așadar cum să te vindeci? Omul nu poate să se vindece prin propriile puteri, nici măcar prin asceză. „Să se întoarcă, și-i voi vindeca pe ei!”, zice Domnul. Nu spune să se întoarcă și să se vindece ei înșiși. Dumnezeu este Cel Care tămăduiește. Avem impresia că noi știm totul, că vedem, că avem lumina. O vorbuliță să ne spună celălalt și devenim fiare. Chiar dacă nu ne manifestăm, vom reacționa înlăuntrul nostru. Unde este smerenia? Unde este pocăința cea adevărată? Suntem ca cel care, atunci când plouă, se ferește să nu se ude tot. Omul trebuie să conștientizeze că este în întregime păcat, în întregime întuneric. Când aleargă la Dumnezeu, Acesta preia păcatul și neputința, îl vindecă pe om și-i dă lumina.”
(din: Arhim. Simeon Kraiopoulos „Taina Suferinței”, Editura Bizantină 2007)