Bacauanul citadin

Temperaturile tot mai ridicate din ultimele zile sint semne evidente ca primavara si-a revendicat drepturile, fara alte comentarii. Anotimpul gospodarilor a scos pe strazi armatele de lucratori de la Salubritate si Spatii Verzi, care curata, sapa, niveleaza si planteaza, varuiesc pomii ornamentali si revigoreaza spatiul citadin pentru ca noi toti sa ne simtim bine si totodata multumiti ca alesii nostri sint prezenti la datorie. E treaba lor, se gasesc destui care sa constate o stare de fapt normala, si cu asta considera ca si-au decontat responsabilitatea civica fata de propria persoana, cit si in relatia cu colectivitatea.
Dar treaba noastra, care e?!
Manierele multora dintre bacauani in ce priveste civismul manifest sufera de maladia agresivitatii si a badaraniei, a indeferentismului fata de spatiul public. Habitatul comun. Libera conduita, care exclude autocontrolul gesturilor si al faptelor, produce efecte dintre cele mai nocive pentru confortul urbanistic. Legislatia incompleta, confuza, contradictorie si permisiva, ca si tergiversarea clarificarii regimului juridic al unor terenuri din intravilan, inclusiv din zonele centrale ale orasului, ii absolva de raspundere pe proprietari si limiteaza, uneori pina la anulare, posibilitatile edililor de a pune lucrurile la punct. Domeniul privat nu se conformeza regulilor generale, atentind din plin si prin varii mijloace la imaginea acestuia. Un astfel de caz este si terenul viran de peste drum de piata centrala, situat linga statia de salvare, chiar in dreptul statiei de autobuz. Pina in urma cu doi-trei ani aici a functionat, in spatii construite improvizate, o firma straina de transport. Acum, locul e transformat in rampa de gunoaie, sute de pet-uri, resturi vegetale, cadavre de animale, cartoane si hirtii fiind aruncate la intimplare, peste gardurile ce marcheaza proprietatea. Pietonalul dintre blocul Cascada si intersectia de la Tic-Tac este un alt loc preferat de debarasare a gunoaielor, aleile si peluzele fiind tapetate cu mostrele reprezentative ale civilizatiei de consum, fara ca interventiile zilnice ale lucratorilor de la salubritate sa poata rezolva mare lucru. Rollerii si cei ce prefera sportul cu plansele s-au grabit sa ia in primire centrul orasului spre a desavirsi opera distructiva din anii trecuti, cind pavajele nou-refacute au fost supuse procesului de dezintegrare din partea populatiei adolescentine si spre indignarea adultilor. Dar politistii comunitari au alte preocupari, mai importante, nu astfel de chestiuni minore! Cit despre naravul de a scuipa pe jos, la intimplare, tapetind asfaltul trotuarelor cu mizerii albicioase, faptul este pus pe seama caracterului flegmatic al unora dintre concitadini, nicidecum pe carentele lor de educatie. Ca si hirtiile aruncate peste tot, sau excrementele ciinilor de companie, ai caror stapini par a fi fost loviti de amneziile primaverii in ce priveste obligatia purtarii asupra lor a ustensilelor de curatire imediata. In ton cu acestia, dar folosind alte formule de a-si face simtita prezenta, fumatorii. Care se inmultesc in progresie geometrica si se iau la intrecere cu marii poluatori industriali in ce priveste emanatiile de bioxid de carbon pe metrul cub de aer. Avem de suferit cu totii: pietonul antitabac, atmosfera si trotuarul. Dar mai ales spatiile ce marcheaza institutii publice si sedii de firma, ai caror salariati sint scosi la un fum inafara incintelor de legea antifumatului in locurile publice si isi arunca chistoacele tigarilor fara sa-i preocupe ce lasa in urma lor.
Dar toate aceste naravuri, care-i afecteaza si-i pedepsesc pe toti cei fara de vina, adica pe aceia care isi doresc un oras curat, cu concitadini civilizati, sint banalitati la ordinea zilei care nu au sanse de vindecare, sau macar de ameliorare. Este un razboi perpetuu intre edili si purtatorii manierelor libertine, care ne costa mai mult decit credem. Astfel ca primavara gospodarilor ramine in sfera contrastelor de atitudine: curat-murdare, dupa celebra expresie a unuia dintre romanii neaosi.