Noroc de scandalul din USL și de ultimatumul pentru eliberarea lui Becali din pușcărie, pentru că altfel telenovela undei fătuci fugite de acasă, care a inflamat întreaga națiune, ar fi continuat la nesfârșit. Timp de o săptămână, nu aveai cum să nu deschizi televizorul și să nu dai peste o armată de moderatori, pshihologi, paranormali, politicieni căzuți ca broasca-n beton pe subiect, analiști politici, preoți, vrăjitoare, ursitoare, clarvăzători sau dascăli, oameni de pe stradă, fiecare devenit peste noapte expert în răpiri și dispariții, cu ipoteze care mai de care mai halucinante. Chiar și găsirea fetei, în week-end, a fost mană cerească pentru televiziuni, care au mai luat o pauză cu actuala-fosta-viitoare familie Victor și Bianca Slav, și au continuat să toace mărunt traseul urmat de acum faimoasa domnișoară.
Una dintre primele informații, transmise de o agenție seriasă de știri, a fost aceea că polițiștii s-ar fi urcat în trenul care o duca acasă în Bacău. Lucru total fals, deoarece în Gara Bacău ușile trenului internațional nici măcar nu s-au deschis, apoi că ar fi adăstat pe la mănăstirile Agapia și Văratec din Neamț, lucru la fel de neadevărat. Sau că a fost găsită de șeful de tren, când fata a fost localizată prin telefonul mobil. Și câte și mai câte. Apoi, toată lumea a început să caute vinovați, primul arătat cu degetul fiind un preot, duhovnicul fetei. Apoi școala, dascălii, soarta, destinul, astrele cerești. Prea puțini s-au aplecat însă asupra părinților despărțiți ai fetei, mult prea preocupați în a-și rezolva propriile probleme decât a coborî în sufletul propriului lor copil. Au crezut că, fiind olimpică și cu rezultate excelente la învățătură, fata nu mai are nevoie de nimic altceva.
Este demonstrat că părinții care de cele mai multe ori își lasă copiii în grija bunicilor îi fac pe aceștia să nu găsescă înțelegere sau ajung să se împrietenească cu persoane din afara familiei, ce exercită o influență negativă asupra lor și conduc la o tulburare de personalitate. Culmea este că, și de această dată, vina a fost aruncată pe dascăli și biserică, cei care, în opinia părinților, ar fi vinovați de deviația fiicei lor. O vorbă veche românească spune un adevăr cum nu se poate mai grăitor: „Cum îi creștem, așa îi avem”. Această axiomă se referă la educația și formarea obiceiurilor sănătoase pentru copii, care vin pe această lume cu un anume bagaj genetic, însă părinții au obligația să-i modeleze. „Creșterea” religioasă face parte din acest ansamblu al educației, și nicidecum o îndoctrinare, așa cum au lăsat unii să se înțeleagă. Cazul fetei de 15 ani nu este unul singular și ar trebui să le dea de gândit tuturor părinților de copii aflați la vârsta întrebărilor. Sătui de ecuații, calculator sau telefon de ultima generație, mulți dintre ei încearcă să găsească în altă parte tot ceea ce le lipsește acasă. Dragoste părintească, un cuvânt de alinare sau îmbărbătare, un părinte care să le fie prieten. De data aceasta, caz fericit, fata a ales biserica, dar de cele mai multe ori lucrurile iau o turnură neașteptată, ce pot marca ireversibil destinul unui copil.
foarte adevarata analiza !