Vârful aisbergului

Cică 90 la sută din orice nu se vede. Este așa-numita lege a aisbergului, un aforism modern menit să sublinieze complexitatea lumii în care trăim. Fotbalul este una dintre acele chestii complicate, în care ceea ce e aparent reprezintă doar spoiala a ceea ce este dedesubt. Iar asta din orice unghi l-ai privi și orice fațetă i-ai întoarce. Marți, 4 martie 2014, a fost un nou cutremur de proporții după cel din ’77, dar nu s-au năruit ziduri, ci seifuri și CV-uri. S-a lovit cu târnăcopul doar în vâful aisbergului. Cei opt „grei” din fotbal băgați la pușcărie sunt doar un petec din mocirla de afaceri dubioase pe care se fundamentează campionatul nostru. Dacă s-ar lua la puricat toate transferurile din ’90 încoace, nu ne-ar ajunge toți procurorii din România. Dar ce-a trecut va rămâne în mare parte îngropat, deoarece faptele, în majoritatea lor, s-au prescris.

La fel, blaturile, omniprezente și a căror parte vizibilă, Cooperativa, are acum exponenți de vază în penitenciar. Peste câțiva ani, toate aceste fărădelegi se vor transforma în anecdote și vor fi privite cu și mai multă îngăduință ca acum. Parcă văd aievea cum Gică Popescu va fi „aurit” din nou când va da mâna cu cumnatul său Hagi, la ieșirea din închisoare, în fața a zeci de ziariști, cameramani și fotografi. Iar pentru că anul 2018 va fi electoral, se va găsi vreun partid care să-l elibereze de interdicții și-l vom avea președinte al FRF atunci, dacă acum nu-i posibil. Oameni suntem, om e și el, de ce nu l-am ierta că a pătat onoarea nației?

Ei bine, tocmai o asemenea previzibilă reacție a societății reprezintă 90 la sută din ceea ce nu se vede în fotbal. Un fenomen social de amploare înseamnă, de fapt, atitudinea celor care-i dau viață. Or, e greu de crezut că oamenii de fotbal – sponsori, administratori, arbitri, antrenori, jurnaliști, sportivi, ultrași – se vor comporta altfel decât până acum.

Obișnuința le-a devenit a doua natură și ei nu știu să facă altcumva, mai ales dacă sunt și bănuți la mijloc. Presupunând că „iezuitul” Răzvan Burleanu ar deveni noul președinte al FRF (rezultatul algerilor nu-mi este cunoscut atunci când scriu aceste rânduri), mare mirare că el să nu capete în timp năravurile celor pe care-i păstorește, decât să-i educe el pe respectivii. Așa se întâmplă peste tot în viața de zi cu zi.

Să generalizăm pe baza unui fapt banal, dar emblematic. Cu același efort fizic și nervos, românul ar putea arunca un gunoi la coș, nu pe jos. E doar o problemă de opțiune personală. Teoretic, românul s-ar putea transforma peste noapte dintr-un rom disprețuit într-un european respectat. Simplu, nu? În realitate, e teribil de dificil, din cauza celor 90 la sută ce nu se văd: lipsa celor șapte ani de-acasă, exemplul prost al celor din jur și pasivititatea celor care au bun-simț. Ca să salvăm Titanicul civilizației noastre de cele 90 la sută din apă este nevoie de un efort național. Mai precis, de o revoluție, cea mai mare din istoria României. Și, pentru că sunt un visător incurabil, aș fi fericit ca această revoluție să înceapă de unde răul e mai cimentat, adică din fotbal.

Cornel PINTER