Putin testează solidaritatea occidentală

Evenimentele din Ukraina (voi continua să scriu așa numele unei țări artificiale, făcând trimitere la sensul inițial, acela de „ținut de hotar”) nu s-au epuizat, dar nici nu ne așteptăm la evoluții surprinzătoare, „explozive”. Se poate discuta, la nesfârșit, despre autodeterminare, democrație, alegeri libere, însă o noțiune s-a compromis iremediabil: solidaritatea occidentală. Putin a verificat viabilitatea alianțelor și tratatelor europene (și nu numai!). Dincolo de efectul propagandistic și electoral obținut prin „aducerea unui vechi ținut rusesc la patria-mamă” (este vorba de Crimeea), președintele Putin a testat viteza de reacție și eficiența alianțelor occidentale.

Ukraina avea, prin Acordurile de la Budapesta, garanțiile de securitate și integritate de la Anglia, SUA și Franța. Ce s-a întâmplat? Păi, în vreme ce la Simferopol se sărbătorea unirea cu Muma Rusia, în Consiliul pentru Afaceri Externe al UE se discuta despre sprijinul ce trebuie acordat Kievului: ceva bani, multă asistență politică și accelerarea integrării în structurile Uniunii Europene. Peste Ocean, Obama amenință că blochează conturile din America ale 11 oficiali ukrainieni și ruși care au susținut secesiunea. Măsură drastică! Va da faliment economia Moscovei după așa amenințare… Grav va fi abia dacă Rusia ar bloca, și ea, conturile concernelor occidentale de pe teritoriul ei, dacă ar opri gazul către Germania, Polonia sau Italia? Dintr-o blocadă economică nu știu cine ar pierde mai mult… Acest șantaj este, de fapt, prima explicație a neputinței europenilor de a reacționa coerent.

Secesiunea prin referendum a Peninsulei Crimeea este urmarea firească a șirului de intervenții militare americane în numele democrației și drepturilor omului. În anii ’90, când bombarda Belgradul pentru a forța ruperea regiunii Kosovo (teritoriu istoric al sârbilor), la Washinghton nu se considera ilegal referendumul kosovarilor. Nici dezintegrarea Iugoslaviei (stat la fel de artificial ca și Ukraina, însă cu o istorie mai îndelungată). Nici atacarea inutilă și nejustificată a Irakului nu a produs efecte juridice internaționale. Iar depre marea problemă numită Transnistria ce să mai vorbim?! Europenii au tergiversat povestea, ne-au exclus din grupul de negociere și au lăsat Chișinăul să se descurce cum poate. Rusia a făcut ce-a vrut la Tiraspol fără ca Uniunea sau americanii să aibă vreo reacție. Pas cu pas, Moscova a testat (și testează) viabilitatea alianțelor occidentale. În urmă cu vreo doi-trei ani, SUA a cedat solicitărilor Rusiei și a fost împotriva aderării Ukrainei la NATO. Acum nu poate să activeze articolul din Tratat referitor la apărarea unui membru agresat militar. Poate că este mai bine așa și pericolul unui conflict fierbinte scade…

„Crimeea face încă parte din Ukraina!” – spun oficialii englezi, chiar dacă 97 la sută dintre alegătorii din Peninsulă au votat secesiunea. Prinși în diverse dezbateri și simpozioane, occidentalii nici nu observă că Putin a semnat, deja, decretul privind recunoașterea independenței regiunii. Urmează festivitățile de aderare la Federație și faptul va fi împlinit. Germania va rămâne discretă ca până acum, Anglia va face socotelile pentru a vedea la care investiții rusești din Regat poate renunța, iar Obama va trebui să găsească soluții pentru interminabila criză pe care chiar America a declanșat-o. Pericolul este ca nu cumva mișcările extremiste din Polonia și Lituania să ceară revenirea la statutul istoric prin care mari părți din teritoriul actualei Ukraine să se alipească fostului Regat al Poloniei și fostului Ducat al Lituaniei. Ce ar rămâne s-ar numi Bucovina de Nord și Basarabia de Sud…
Ștefan RADU