Principiile rigide aduc nedreptate

„O soțietate fără principuri care va să zică că nu le are”, clama Trahanache, bățos în politică precum dl Băsescu astăzi. Ca și celebrul erou al lui Caragiale, președintele se arată intransigent și în război continuu cu o Românie devastată tocmai de absența unor principii raționale, mai ales în ceea ce privește justiția în raport cu umanitatea hotărârilor, corelate cu faptele mai mult sau mai puțin penale. Nu ne lipsesc „principiile” politicianiste și direct interesate, de factura celor mereu prezente în activitatea socială a președintelui. Dar el îi acuză mereu pe alții cu o virulență amețitoare, iar societatea este fascinată de asemenea incriminări și uită imediat faptele dlui Băsescu. Așa s-au uitat acumulările de case, moșii pentru el, fiicele și fratele său. Înțelese cum trebuie, principiile nu sunt altceva decât lansări orientative, nicidecum „dogme” imuabile, la care să apelezi rigid și inexorabil, fără nuanțe și fără surprize.

Personal, n-am apreciat niciodată prestațiile trufașe ale lui Gigi Becali, de exemplu. Dar, când vinovăția lui este confuză și incertă, a-l ține în pușcărie în virtutea unor „principii” mi se pare o barbarie, mai ales când sănătatea și chiar viața îi sunt amenințate. Pentru schimbul de terenuri cu Ministerul Apărării (pentru care a încasat trei ani de închisoare cu executare), chiar îl consider nevinovat, atât timp cât CSAT-ul a agreat acest schimb, propus nu de Becali, ci de ministru. Incertă este și vinovăția în „Valiza” de la Cluj. Banii nu erau dați ca mită, ci ca bonus unei echipe de fotbal dacă aceasta poate câștiga un meci cu o formație mult superioară ca valoare și prestație. Dacă banii i-ar fi fost dați ca să piardă meciul și să avantajeze Steaua, atunci da, era mită. Oamenii cu principii înțepenite, ca ale dlui Băsescu, n-au întrebări și frământări ale conștiinței. Ceea ce nu înseamnă că au și răspunsuri adecvate. Principiile lui justițiare umbresc viul vieții, instaurând o ordine și o stabilitate minerală. Monomania lui atinge grotescul când refuză a-i acorda o grațiere bine motivată umanitar. Tot în virtutea unor „principii” politice, dl Băsescu nu pierde niciun prilej și nicio împrejurare în care să nu-l insulte pe premier, în scopul acoperirii intereselor sale meschine. Iată că ÎCCJ a deliberat, spunând că Victor Ponta nu poate fi acuzat de plagiat. Să nu uităm că până acum Justiția i-a fost favorabilă dlui Băsescu. Câtă amătrăciune a înghițit, însă, premierul sub tirul acuzațiilor prezidențiale timp de aproape trei ani?!?

Orice societate în care „principiile” rigide ale șefului statului devin terorizante, acestea trec sălbatec peste oameni și destine. Ne apropiem de Sfintele Paște. Ar trebui să medităm mai profund asupra „principiilor fixiste” ale statului evreu și ale conducătorilor lui religioși. Pentru ei, morala lui Iisus Hristos era scandaloasă. Mântuitorul stătea la masă cu vameșii, vindeca leproși, schilozi și bolnavi în zilele de sabat, lua apărarea târfei și nu lăsa să fie lapidată cu pietre și (culmea culmilor) promitea Raiul unui tâlhar crucificat odată cu El. Din perspectiva principiilor statului evreu și a clerului său religios, Iisus merita pedepsit. Cum a și fost, de altfel. Replica lui Hristos e Învierea. Adică marele curaj de a salva omenirea cu prețul vieții sale. „Cu moartea pe moarte călcând” și restaurând OMUL și umanmitatea sa.