Sunt pe lume unele întâmplări care cutremură puternic sufletul omenesc. Puțini oameni își imaginează că li s-ar putea ivi din senin unele fenomene incredibile legate de ființa lor.
Cu puțin timp în urmă, doi creatori de mare talent au fost loviți de suferințe inimaginabile. Acesti maeștri ai artei fac un schimb de mesaje, pe care apoi le publică într-o carte tulburătoare. Citind-o, înțelegi că suferința este singura cale spre fericire. Este vorba despre compozitorul Liviu Dănceanu și pictorul Iosif Haidu – amândoi oameni înzestrați de Dumnezeu cu haruri greu de atins de mulți creatori din domeniul lor. „Să nu crezi că suferința este departe de iubire. După cum știi, numai ființele pe care le iubim ne pot face să suferim. Numai cei ce suferă pot iubi cu adevărat. Suferința, ca și iubirea, are pudoarea ei, dar niciodată nu va abdica de la epuizarea voluptății și nici de la voluptatea epuizării”, își comunică cei doi artiști. „O clipă de îndoială face cât o veșnicie de suferință. Cei care poartă în suflet un motiv tainic de suferință se simt atrași unii spre alții printr-o mutuală simpatie”, spun cei doi mari prieteni. Întreaga carte este, astfel, plină de mesaje izvorâte dintr-o profundă meditație. „Când inima e rănită plâng ochii, iar suferința inimii psalmodiază. De obicei suferința nu are glas, dar e scânteietoare ca un laser și tăioasă ca un gater”.
Schimbul de mesaje este însoțit de minunate ilustrații, făcute de pictorul Iosif Haidu.
Citind această minunată carte de meditații pe marginea suferințelor omenești, gândul mă duce la imensa suferință a compozitorului Georg Friederich Handel, lovit de o apoplexie care îl paralizase fără putință de scăpare. Aflat pe patul de moarte, Handel primește vizita libretistului său, care îi aduce un tom uriaș, cerându-i să compună un „Oratoriu”, comandat de o fundație umanitară din Irlanda. „Imbecilul – și-a zis compozitorul. Vede în ce stare sunt și-mi cere imposibilul”. Câteva zile mai târziu, curios, cere manuscrisul. După ce a citit prima pagină a rămas înmărmurit. Oratoriul se chema „Messia” și începea așa: „Nu vă pierdeți încrederea, cu voi sunt până la sfârșitul veacurilor. L-au bătut cu cruzime, l-au scuipat, l-au insultat, l-au batjocorit și l-au încoronat cu spini”. Citind primele rânduri, Handel cel paralizat a simțit în el fiorul infinitului și s-a smuls din îmbrățișarea paralizantă a morții. S-a dus la clavecin și mâna-i tremurândă atinse claviatura din care sunete luminoase și pure străbătură tăcerea. Și iată că acordurile armonioase izbucniră ca dintr-un izvor de argint. Bolnav grav și descurajat, Handel a muncit zile în șir fără oprire. Când a pus punct ortoriului, a simțit că a realizat o capodoperă. Atunci a știut că numai cine a suferit, numai cel supus încercărilor cunoaște bucuria și suprema mulțumire a izbăvirii. Câteva zile mai târziu, au venit la compozitor organizatorii din Dublin ai concertului umanitar, oferindu-i o sumă mare de bani pentru lucrare. „Nu – zise Handel. Nu iau bani penmtru această operă. I-o datorez lui Dumnezeu. Doresc să destinați acești bani deținuților și bolnavilor din spitalul Mercier”. Știa că numai Dumnezeu făcuse minunea, numai El l-a ridicat din moarte. La primul concert de la Dublin, sala a rămas încremenită într-un tot al ascultării și uluirii. Muzica oratoriului era compleșitoare, răscolitoare, de o măreție înălțătoare. Era ca un val puternic ce te duce să primești cu evlavie cuvântul credinței, exprimat de glasurile contopite ale coriștilor. Se săvârșise o minune și cu compozitorul, și cu opera sa. Iată de ce spun că atât Liviu Dănceanu, cât și Iosif Haidu, sondând caracterul suferințelor și modul de a le întâmpina, constată că „mântuirea este un act sinergic între harul lui Dumnezeu și nevoința proprie, izvorâtă din libera voință. Știm că evenimentele centrale ale mântuirii sunt suferința, moartea și învierea lui Hristos. Întreaga istorie a redempției este, așadar, centrată pe jertfa Fiului. O jertfă care mustește de iubirea lui Dumnezeu îndreptată asupră-ne”. „Dacă Dumnezeu ne mântuie prin afecțiune, suferind crucificarea pentru noi, noi prin afecțiune față de El ne putem mântui”, conchid Liviu Dănceanu și Iosf Haidu în minunata lor carte, publicată la Editura Corgal Press din Bacău.
Lasă un răspuns