Mitocănia, boală grea!

Nu știu cum este prin alte părți, însă Bacăul pare să fie plin de… handicapați cu 4X4. La supermarketuri, la mall, în preajma restaurantelor din centrul orașului, oriunde te-nvârți, locurile de parcare ce sunt rezervate, prin lege, persoanelor cu disabilități sunt ocupate de mașini „tari”, cu motoare de peste 2000 de centimetri cubi, icsuri și zeturi „fără număr”…

Te-apucă mila când vezi inși relativ tineri, cu mușchii umflați pe ei (efect secundar al „medicației” cu steroizi), care coboară din asemenea bolizi. Îți zici: „Păcat de ei că-s handicapați! Au cefe mari, însă probabil că altele le-au rămas mici…”. Săracii de ei, nu-ncap în statistici. Locurile rezervate pentru handicapați sunt puține pentru câte ar trebui în Bacău. Așa că opresc în mijlocul drumului, „la scară”. Nu poți intra într-un magazin sau într-o sală de spectacol pentru că bietul infirm și-a lăsat BMW-ul în ușă. Am o colecție de poze cu asemenea situații și mă gândeam să le public pe net pentru a cere ajutorul autorităților locale: este nevoie urgentă de încă vreo sută de locuri speciale (gratuite, bineînțeles!) pentru ologii mintali care au umplut orașul!

Indivizii loviți de handicapul descris mai sus sunt foarte credincioși. Se-nchină la fiecare răscruce, bat mătănii când trec pe lângă o biserică și își duc pițipoancele la slujbele de duminică. Nu lipsesc de la Înviere, chiar dacă trebuie să termine cu grătarul din sâmbăta Paștelui înainte de a bea toată berea la pet achiziționată… În zilele de sărbătoare, mașinile lor de handicapați blochează trotuarele din jurul lăcașelor de cult, intersecțiile din jur și niciun polițist nu îndrăznește să-i sancționeze. Ce să le faci? Sunt bolnavi cu toții! Te-ai aștepta ca măcar preoții să spună ceva. Iată că Papa Francisc a ținut o predică de-a dreptul lacrimogenă: i-a rugat frumos pe mafioți să se căiască și să renunțe la crime și violențe. Probabil că lumea interlopă este deja în mare fierbere: bandiții își vând pistoalele și cumpără cruci și icoane. Lasă în părăsire cazinourile și bordelurile pe care le păstoresc și înființează mânăstiri și azile pentru cei nevoiași. Dură intervenția Papei, n-am ce zice! Însă măcar a exprimat o părere. Preoții noștri tac mâlc în fața mitocanilor și interlopilor care fac donații (din banii obținuți din cămătărie!) și sunt nelipsiți de pe la hramuri…

Mitocănia este o boală grea a zilelor noastre. Este o molimă care proliferează și din vina celor care nu reacționează, care lasă orice gușat să se manifeste ca în mahalaua de unde provine. Se discută și se aprobă atâtea legi inutile, însă n-am auzit de vreo inițiativă care să combată mitocănia. Poate pentru că unii infirmi morali au ajuns în Parlament… Ar trebui declarată handicap sever și tratată în regim de izolare. Precum dependenții violenți, la fel și mitocanii trebuie incluși în programe de reeducare dură, prin muncă și culturalizare intensivă. La sfârșitul unei asemenea perioade ar trebui măcar să știe să dea bună ziua, să respecte regulile minime de conviețuire în societate și să conștientizeze nimicnicia lor spirituală. Un handicapat mintal poate fi tratat – cât de cât! – abia după ce acceptă că este în suferință. Altfel, discursurile educative precum cel al Papei Francisc le provoacă interlopilor doar râsul nesimțit. Oameni buni, inșii ăștia chiar au nevoie de tratamentul adecvat al societății!
Ștefan RADU