Spitalul Județean de Urgență (SJU) Bacău luptă cu toate armele pentru a modifica decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care a dat câștig de cauză unei tinere infectate cu HIV în 1990 și a obligat SJU să-i plătească acesteia despăgubiri de nu mai puțin de 1.000.000 de euro. Instituția medicală a făcut anul trecut cerere de revizuire, care se judecă acum la Tribunal, în speranța că va reuși să reducă din suma stabilită drept daune morale. Tot anul trecut, SJU a cerut în Consiliul Județean bani pentru angajarea unui avocat, cauza fiind considerată mult prea complexă pentru Departamentul Juridic al spitalului. De anul trecut, SJU trage de timp și încearcă prin diverse tertipuri să amâne nejustificat de mult judecarea dosarului. În ianuarie, instanța a fost nevoită să dea un nou termen la solicitarea SJU, care a susținut că vrea să-și angajeze avocat. În februarie, s-a dat din nou termen pentru că dosarul nu era plecat de la ÎCCJ. Vineri, 21 martie, ar fi trebuit să înceapă judecarea cauzei, dar SJU a trimis în instanță un jurist care a cerut iar o amânare pentru a avea timp „casa de avocatură” angajată să studieze dosarul! Instanța nu a permis însă această tergiversare a procesului și a respins cererea de amânare. S-au pus în discuție cererea de revizuire și motivele invocate de spital, atacate de avocata tinerei. Juristul SJU a fost invitat să pună concluzii și a fost prins nepregătit. „Vom transmite în scris concluziile” – a spus acesta.
SJU lasă de înțeles că bolnava a păcălit toate instanțele timp de zece ani
Motivele invocate de SJU în cererea de revizuire ridică foarte multe semne de întrebare cu privire la modul în care spitalul înțelege să se apere în acest proces câștigat de pacientă la Înalta Curte de Casație și Justiție, proces care s-a întins deja pe o perioadă exagerat de mare – un deceniu. Argumentele aduse în apărare de SJU demonstrează doar disperarea spitalului de a prelungi cât mai mult momentul virării banilor (sau măcar o parte din sumă), chiar dacă la mijloc, cea afectată, este o pacientă de 24 de ani infectată la naștere cu virusul HIV, care nu a primit până acum nicio despăgubire. Unul dintre argumentele spitalului este acela că „statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii (…) nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere”, deși acest aspect nu a fost reclamat de SJU și la ICCJ, când partea vătămată a avut aceeași apărare. Din acest motiv, Tribunalul Bacău a respins acest punct din cererea de revizuire. Pe de altă parte, SJU vrea să lase de înțeles că instanța a fost păcălită de tânăra infectată cu HIV/SIDA și că, de fapt, ea nu ar fi atât de bolnavă pe cât a pretins, iar suferințele luate în calcul și probate la ICCJ de întregul dosar medical nu ar fi atât de mari. Adică nu s-ar explica o despăgubire atât de mare. Ca atare, după zece ani de când se judecă acest proces la care a participat SJU, apărat fiind la ÎCCJ de un avocat, găsește un înscris care ar dovedi starea de sănătate mai puțin gravă a bolnavei. „După darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților” – explică SJU în întâmpinare.
Explicația spitalului: are HIV, dar nu are SIDA
Concret, actul de care vorbește SJU ar fi fost găsit la sfârșitul anului trecut, după ce s-a demarat proiectul de reabilitare a subsolului spitalului, unde se afla arhiva, inclusiv ce s-a preluat de la Pediatrie în 2012, în momentul reorganizării. „Informațiile descoperite în documentele de pe Secția Boli Infecțioase Copii se referă la starea reală de sănătate a pacientei și conform acestora numita G.R. nu prezintă manifestări grave ale unor simptome legate de îmbolnăvirea cu SIDA, ci este doar o simplă purtătoare a virusului HIV în formă latentă și de asemenea prezintă un sistem imunitar eficient. (…) Virusul HIV nu a fost niciodată «detectabil» ca fiind activ, adică pacienta este doar purtătoarea virusului HIV, fapt ce nu îi afectează în mod real starea de sănătate” – este argumentația SJU. În motivele revizuirii, reprezentanții SJU se referă și la un aspect personal: acela că pacienta este căsătorită. Deci, după logica spitalului, nu au existat probleme legate de relațiile sociale ale pacientei sau de integrarea ei în societate și „putem spune că din punct de vedere social duce o viață normală, neafectată de faptul că aceasta este purtătoarea virusului HIV”. Mai mult, SJU consideră că suma stabilită de ÎCCJ drept prejudiciu este anormal de mare „atâta vreme cât cei peste 4 milioane de cetățeni din Europa, infectați cu HIV, sunt integrați în societate și își câștigă existența la locul de muncă”. Termenii în care vorbește SJU despre această bolnavă sunt extrem de duri, în încercarea de a dovedi instanței că toată lumea a fost „victima” unui „șantaj emoțional impresionant, menit să creeze o imagine denaturată asupra suferinței acesteia”.
Întregul dosar medical a stat la baza deciziei ÎCCJ
„Nu pot să comentez o astfel de tactică – ne-a declarat Daniela Burghelea, avocata bolnavei. Pot spune doar că este josnic ca, după zece ani de procese, să vii cu asemenea argumente. Dosarul ei medical arată că diagnosticul este foarte clar – SIDA în stadiul C3, adică cea mai severă formă, cu multiple afecțiuni – sinuzită, stomatită micotică, obezitate gr. III, encefalopatie HIV, tulburări de comportament. Actele medicale stabilesc că starea de sănătate este afectată, că virusul a afectat sistemul imunitar și tânăra are deja sindromul imunodeficienței dobândite. Conform raportului expertizei făcut de IML Iași, pacienta este din 2010 în grad C3, cel mai grav.” De altfel, tânăra infectată cu HIV primește și tratament prin programul național de HIV, decontat de stat, lucru recunoscut și de SJU. „Actul cu care a venit spitalul nu are prea mare relevanță, atât timp cât starea medicală a tinerei este dovedită printr-un dosar întreg – mai arată avocata Daniela Burghelea. Nici nu știu ce reprezintă acel înscris care are multe ștersături, corecturi și adăugiri și pune la îndoială autenticitatea lui. Dar SJU va trebui să demonstreze veridicitatea și relevanța actului. Oricum, ÎCCJ a dat decizia și despăgubirile pe baza dosarului medical, luând în calcul și modul în care i-au fost afectate copilăria, viața socială. Faptul că se încearcă diverse metode pentru a amâna plata despăgubirilor este foarte grav. Există, în acest sens, o hotărâre CEDO împotriva statului italian cu despăgubiri foarte mari, de peste două milioane de euro, pe o speță similară. Dar despăgubirile nu s-au dat pentru infectarea cu HIV, ci pentru tergiversarea procesului.”
Lasă un răspuns