CÎND AGENȚII ECONOMICI CAD LA ÎNȚELEGERE, Exploatarea lemnului aduce bani buni în contul firmelor

• concurența avantajează Direcția Silvică • reglementările în vigoare permit înțelegeri între participanții la licitații

Licitația de primăvară a masei lemnoase exploatabile din pădurile județului a scos din nou la iveală concurența acerbă între agenții economici din domeniu. La multe partizi – mai ales acolo unde predomină fagul – prețurile s-au ridicat peste dublul valorii de plecare. Competiția pentru obținerea dreptului de a exploata lemn aduce, de regulă, bani buni în conturile Direcției Silvice. Apar însă și situații în care agenții economici se înțeleg între ei. Atunci prețurile cresc doar cu un minim posibil, iar instituția care administrează pădurile publice nu poate face, practic, nimic.

Cînd doi se ceartă, al treilea cîștigă

Marile licitații de masă lemnoasă pe picior – care pun în vînzare arborii ce pot fi tăiați într-o suprafață dată de pădure – se organizează de două ori pe an. Ele au loc în luna decembrie pentru anul care urmează și apoi în martie. Se mai organizează și alte licitații intermediare, dar cantitățile de lemn sînt mult mai mici. În plus, dacă nu se înregistrează calamități sau fenomene meteo deosebite – cum sînt furtunile care doboară arbori pe suprafețe întinse, incendii etc. -, toamna se mai licitează și rezerva principală, care atinge o cincime din totalul masei exploatabile într-un an.

De regulă, bătălia pentru a obține dreptul de exploatare a masei lemnoase se duce iarna și primăvara. Marea majoritate a agenților economici se luptă să obțină parchete cît mai apropiate de zonele unde își au instalațiile de debitat (gatere și circulare pentru cherestea -n.r.). Aceasta îi scutește de cheltuieli legate de transport, depozitare și chiar de forță de muncă. De aceea, prețurile urcă sus, uneori pînă la limita economică posibilă, unde cîștigul este mic. Rezultatele avantajează în acest caz Direcția Silvică. La ultima licitație, cei 50.000 de metri cubi de lemn pentru care s-au bătut 53 de firme au fost adjudecați la un preț mediu cu 31% mai mare decît cel de plecare.

Cînd firmele se înțeleg, prețul crește cu minimul posibil

Există însă destule situații în care agenții economici fac înțelegeri în privința unui lot de lemn sau altul. Indiferent dacă este vorba de masă lemnoasă pe picior sau de buștean fasonat, actualele prevederi legale nu pot anihila total concertarea dintre cei interesați, nici la licitațiile închise, nici la cele deschise. Exemplele sînt mai multe. Dacă într-o zonă activează două firme, de exemplu, reprezentanții lor pot face o convenție, prin care una să cîștige o parte din exploatare, iar cealaltă – o alta. În licitație, mînă moartă dă primul pas de creștere a prețului, iar cel interesat, al doilea. În acest fel, condițiile legale sînt îndeplinite, iar prețul crește cu minimul posibil. La fel se poate întîmpla cînd există numai o firmă interesată de un anumit lot. Numărul minim de participanți este de doi, așa că se găsește un alt participant care susține – măcar în aparență – competiția. Costurile sînt minime, în sensul că taxa de participare la licitație nu este cine știe ce, iar garanția necesară se restituie în caz de neadjudecare.

Nici licitațiile închise nu rezolvă problema. Cînd există doar un singur agent economic interesat de un lot de lemn, dacă acesta are răbdare și știe că nu are contracandidați, poate aștepta trei termene de licitare. Conform legii, după al treilea termen prețurile se negociză. Negocierile înseamnă scăderea prețului sub pragul inițial, chiar dacă nu cu mult. Dacă se dorește lotul de lemn de la prima licitație, se găsește iar o „mînă moartă”. Aceasta dă un pas, iar doritorul – al doilea. Condițiile cerute sînt îndeplinite și fiecare obține ce dorește. Rezultatul înțelegerilor se reflectă, de regulă, în conturile firmelor. Cu cît prețul lemnului obținut este mai mic, cu atît profitul este mai amre. Cele mai avantajate sînt firmele care exportă produse finite sau semi-finite. Este adevărat că exigențele sînt mari la aceste produse, dar prețurile sînt pe măsură. Firmele în discuție valorifică în mod superior lemnul, așa că materia primă poate fi cumpărat și cu prețuri mai mari. Dar dacă se poate și ieftin, cu atît mai bine. „Știm despre existența unor astfel de înțelegeri – ne-a declarat inginerul-șef al Direcției Silvice, George Brăiescu -, dar nu avem pîrghiile legale ca să le împiedicăm. Cît timp prevederile legate de licitații sînt cele de acum, nu se poate face nimic, cel puțin în anumite cazuri”. De altfel, chiar reprezentanții agenților economici spus că astfel de procedee le sînt favorabile. Totuși, nu se poate spune că Direcția Silvică pierde prea mult, chiar și în aceste condiții, pentru că numărul agenților economici din domeniul exploatării lemnului este mare, așa că există și concurență. (Gabriela PASCU)