Ce se întîmplă cînd nu mai ești „puișorul” familiei

• foarte mulți tineri vor să devină majori ca să se poată angaja, să ia singuri decizii și să se poată face ascultați • responsabilitățile sînt însă mai multe și mai grele, și, uneori, duc dorul vremurilor cînd erau „puii” mamei

Cu toți așteptăm ziua în care vom deveni majori, adică mari și independenți, liberi de mama și tata. Însă odată ajunși la vîrsta cea mult așteptată, îți dai seamă ce există avantaje și dezavantaje ale acestei vîrste. Chiar ai șocul să vezi că nimic nu s-a schimbat, că totul e la fel ca și la 17 ani. Nu ești mai matur sau mai deștept, ba, dimpotrivă, continui să faci prostiile pe care le făceai și înainte. Singura diferență este că acum răspunzi pentru faptele tale. Responsabilitățiile cresc, la fel și cerințele și așteptările celor din jurul tău. Ce părere au cei care așteaptă să împlinească frumoasa vîrstă de 18 ani și cei care au împlinit-o deja? „Nici acum nu realizez că am 18 ani, pentru că nu simt că m-aș fi maturizat în vreun fel. Presupun că schimbarea asta se produce mai greu și în timp. Toți așteaptă majoratul, dar după ce treci de perioada aceasta, te simți „babă” și îți pare rău că nu mai ești minor.

Sînt mai multe dezavantaje decît avantaje: părinții se bazează acum mai mult pe tine, ai mult mai multe responsabilități. Cît despre avantaje, eu de-abia aștept să iau carnetul de conducere. Sper să mă și pot angaja, fiindcă acum sînt adultă, iar oamenii mari sînt luați în seamă”, mi-a mărturisit o prietenă, Laura Bălan.

„Cred că să devii major e un lucru foarte important pentru fiecare. E o altă etapă în care poți să iei decizii singur, nu mai ești copilul mamei. Cu toate că intervine un dezavantaj destul de mare, că ești pe cont propriu. Se mai întîmplă însă ca și la 18 ani să ți se mai interzică unele chestii. Nu ți se schimbă viața total, dar, oricum, e altceva”, presupune Bogescu Gina, care încă nu are 18 ani.

O altă colegă, Livia Liță, recunoaște că viața ei nu s-a schimbat radical după ce a ajuns la majorat. Cel puțin nu cum a visat ea. „Este exact ca la 17 ani. Nu prea e ceva foarte interesant, doar că votezi și tu, și, deci, cineva îți ascultă, în sfîrșit, părerea. Dar de-acum ești adult și răspunzi pentru faptele tale, și nu mai ești sub aripa protectoare a mamei. Adevărul este că nu e deloc plăcut să nu mai fii puișorul mămicii”, a recunoscut Livia.

Singurul lucru comun pentru care tinerii vor să ajungă mai repede la majorat este speranța că astfel vor fi ascultați. Dar nu doar ascultați, ci și auziți. Speră că așa vor fi mai liberi, că avînd un serviciu își pot lua viața în mîini, dar tot ei recunosc că dădăceala părinților le lipsește uneori. Și cel mai rău este că nu mai poți redeveni puișorul mamei. (Andreea CEASĂR)