De ce fug liceenii de sport

Tot mai mulți elevi de liceu fac rost de scutiri pentru orele de sport și nimeni nu se întreabă de ce fug, pur și simplu, de aceasta disciplină. Care, așa cum știm cu toții, era considerată una ușoară, care îi destinde pe elevi, îi face să scape de stresul orelor. Există și tineri care au probleme cu sănătatea și nu sînt apți pentru educație fizică, dar cei mai mulți care fac rost de scutiri sînt sănătoși tun, dar nu vor să meargă la sport.

Primul motiv ar fi că, deși e un obiect mai mult pentru „distracția” elevului, nu puține sînt cazurile cînd mediile de la sport sînt 6 – 7, mult mai mici față de mediile la mate sau română. Nu toți pot fi buni la toate obiectele, dar parcă și cerințele ar trebui să fie altele. Nu să chinui elevul, care să prefere să meargă disperat la un doctor, să-și facă rost de scutire. Vă întrebați, poate, în ce constă chinul sportului? În exerciții prostești: de sol, săritul caprei sau la cal. La ce îi trebuie elevului să facă un exercițiu la sol, cu elemente de legătură (chiar dacă el este la un profil de reală sau umană, deci fără nici o legătură cu gimnastica de performanță), nimeni nu știe. Așa este în programă și așa se face, dar culmea este că ești și testat, primești și o notă pentru astfel de calități. Numai că sînt destui care fizic nu pot să facă față unui asemenea supliciu, pentru că sînt slabi, anemici și nu au forța necesară.

„Am urît mereu sportul. Sufăr de miopie și niciodată nu am putut sări la cal sau la capră, de frică să nu-mi sparg ochelarii. Fără ei la ochi, nu pot aprecia distanța și intervine iar teama: fugi, pînă deodată vezi capra în fața ta și te sperii. Iar eu primesc notă pentru așa ceva, fără să mă întrebe cineva ce înseamnă să nu vezi”, spune Liliana C. Liceenii cred că profesorii ar trebui să lucreze diferențiat la sport, cu elevii care au calități fizice și cu cei care au bunăvoință, dar nu și suficiente resurse pentru efort. Din comoditate, totul se face la un loc, toți sînt notați după aceleași criterii, iar exercițiile sînt cît se poate de învechite. În plus, la liceeni intervine și teama de a nu se face de rîs în fața colegilor.

O altă problemă ar fi cea de „distrugătoare” de medii. Ori din vina elevului, că nu poate mai mult, ori a profesorului, elevul se trezește cu media cea mai mică la sport. „Nu-mi convine să am media șapte la sport, iar la restul materiilor să am numai de nouă și zece, din moment ce și la alte obiecte opționale sau mai ușurele sîntem altfel notați. Îmi strică media pentru că nu pot face 20 de flotări, dar eu nu pot să fac 20 de flotări, din moment ce cîntăresc 45 de kilograme și mă suflă vîntul. Nu mi-am făcut rost de scutire, dar nu-mi convine situația asta”, explică Gabriela Ghiulțu. În timp ce, în occident, toată lumea pune mare preț pe un sport, la noi se cultivă oroarea față de acest obiect. E mult mai ușor să-i alergi pe tineri pe teren, 50 de minute în șir, decît să le oferi posibilitatea de a se dezmorți, după atîtea ore de stat în bancă. (Andreea CEASĂR)