Vremea caldă și semnele ieșirii din adormire a naturii pot constitui premizele unor evenimente sociale mai puțin plăcute pentru autorități. Câteva semnale ar fi deja: organizații civice de protejare a mediului inițiază proteste, partidele intră în campanie electorală și se hărțuiesc unele pe altele, sindicatele (ce a mai rămas din ele!…) au ajuns la limita răbdării, iar tinerii din „speranța României de mâine” au ajuns „grupă socio-economică defavorizată”. Nemulțumirile s-au adunat, presiunea a crescut și orice catalizator coagulant ar reprezenta declanșatorul unor evenimente incontrolabile.
La ora la care scriu aceste rânduri habar n-am câți participanți vor fi la protestul organizat în Piața Tricolorului, duminică, împotriva fracturării hidraulice. Însă numărul și – mai ales! – calitatea organizațiilor care au lansat apelul mă fac să cred că deja s-a ajuns într-o nouă etapă a războiului dintre Guvern și guvernați. După ce trupele speciale au fost puse să rețină și să ancheteze câțiva tineri din Bacău, pe 1 Decembrie 2013, doar pentru că fluturau niște steaguri, intensitatea acțiunilor de revoltă părea că a mai scăzut. Iarna, gerul și – poate – lipsa educației civice a populației au contribuit la ignorarea luptei celor de la Pungești (și nu numai). Acum, sub paza militarizată plătită din taxele noastre, companiile americane trec nestingherite la primele foraje din Vaslui. Oficialii care promiteau alegătorilor din 2012 că drepturile cetățenilor români nu vor fi încălcate de mizeriile unor multinaționale s-au dus pe apa… Siretului. Probabil că este necesară o continuă aducere aminte pentru aleșii neamului că ei sunt creația voturilor noastre. În luna mai suntem chemați la urne să alegem niște liste de partid. Dacă vom da credit, iarăși, minciunii, demagogiei, aroganței politice și celor care pentru interesele personale sunt dispuși să trădeze neamul, atunci vom avea exact soarta pe care ne-o merităm.
Revolta românilor nu este din categoria „delicatesurilor civice”. Când vreo trei cucoane și câteva pițipoance de mall agită lozinci pentru apărarea potăilor care sfârtecă bătrâni și copii prin parcuri nu prea avem de ce vibra. Însă când întreprinzătorii ajung la disperare din cauza înmulțirii taxelor și impozitelor (vreo 35 au apărut încă de la 1 ianuarie), când pensionarii spun că au ajuns în pragul sărăciei lucii, când tineri cu studii universitare și masterate caută cu disperare slujbe de șoferi, distribuitori de corespondență și altele, când taxele judiciare au crescut încât dreptul constituțional de a avea acces la justiție este limitat de resursele materiale ale petentului, nimic din discursurile electorale, pompoase și mincinoase, nu mai poate tempera sentimentul de revoltă. Undeva, sistemul trebuie să se fisureze. Oricât de fioroase ar fi uniformele „mascaților” și oricât de obedienți ar fi comandanții din structurile represive, pragul dintre frică și disperare poate fi trecut oricând. Nu există în istorie stat care să fi rezistat și să se fi dezvoltat doar prin minciună, represiune și corupție. Din când în când, descoperim că legile naturale (precum entropia socială) acționează fără greș. Este nevoie doar de context și oportunitate. Iar aceste două chestiuni sunt perfect îndeplinite în această primăvară când se consumă o campanie electorală ce seamănă foarte mult cu mitingul convocat de Ceaușescu în 21 decembrie 1989. Mai rămâne să vedem cine aruncă petarda în mijlocul mulțimii înfuriate…
Ștefan RADU
Lasă un răspuns