„Spectacolul cărții”: Pe urmele fericirii, cu scriitorul elvețian de origine română Cătălin Dorian Florescu

În periplul său pe meleagurile românești, scriitorul de origine română și expresie germană Cătălin Dorian Florescu, din Elveția, a poposit recent la Târgu Ocna și Moinești, în cadrul „Zilelor Centrului de Cultură «George Apostu»”, unde a interacționat cu un public divers, de la adolescenți până la persoane de vârsta a treia.

La Târgu Ocna, autorul s-a întâlnit cu elevii Colegiului Național „Costache Negri” pentru a-i introduce în lumea fascinantă a lecturii publice, o practică importantă peste hotare, o experiență utilă și captivantă pentru publicul tânăr, care a primit acest exercițiu cu inima deschisă, în care ideile și imaginile au prins contur prin universul descris de autor. Sala s-a umplut până la refuz de ochii curioși să-l vadă și să-l asculte pe scriitor. El le-a vorbit liceenilor despre romanele sale, despre căutarea frumuseții în limbaj, despre cultivarea talentului și urmarea vocii interioare. Le-a prezentat, de asemenea, detalii din frumusețea copilăriei sale, în care nu a știut ce înseamnă “frica sa nu auzi, să nu vezi, să nu spui”. A purtat cu el întotdeauna demnitatea și libertatea proprie, pe care și le-a păstrat până astăzi ca pe adevarate comori sufletești. Se întoarce mereu cu drag la “izvorul de apă pură din povești, al veșnicei tinereți”, care este Banatul. Florescu recunoaște că trăiește în două lumi, “cu piciorul stâng în Elveția, cu piciorul drept în Timișoara”.

“Cărțile mele sunt literatură germană, dar au un spirit latin”

La 18 ani, scria deja primele texte, poezii și proză scurtă. Pe acest drum a mers 12 ani, până când a început să publice. Obișnuiește să scrie în cafenele, în spații publice, atunci când rămâne cu el însuși în actul creator, “unde este nevoie de concentrare într-un haos total, un soi de meditație”. A fost descoperit la vârsta de 32 de ani, iar 14 ani a trăit “din flacăra interioară și din dorința de a aduce un colț de frumusețe în lume”. “Am avut întotdeauna această obsesie a povestirii – a explicat scriitorul. Nu este o carieră cu garanție, nu poți plănui nimic. Scrii din interiorul tău, din dorința de a crea frumusețe. Toate romanele sunt trase pe calapodul sufletului meu. Nu am o identitate națională prea puternică. Mă văd mult mai mult un scriitor european, de limbă germană și origine română. Cărțile mele sunt literatură germană, dar au un spirit latin, cu un limbaj puternic. Au un suflu diferit de cel al autorilor germani. Nu fac filosofie în romane, este un mod simplu de a vorbi. A scrie, pentru mine, nu este altceva decât a aduce la suprafață monologul interior. Fiecare roman își are ritmul său, atmosfera și melodia lui. În spatele râsetelor se ascunde multă tragedie, așa cum sunt viețile multora dintre noi”. Prin discursul său, autorul a stârnit zâmbete, emoții, a invitat la introspecție și i-a îndemnat pe liceeni să-și urmeze visurile, să nu renunțe la ceea ce-și doresc cu adevărat, să înfăptuiască, să aibă o viziune clară asupra lucrurilor, pentru ca, atunci când într-o zi totul se va sfârși, fiecare să -și spună: “Am trăit o viață cu sens!”. Singurul lucru important – crede el – este “să-ți cunoști talentul, să ai încredere în viziunea proprie, care să treacă dincolo de cotidian, de smartphone, de televizoare cu ecran plat sau marca mașinii. E important să rămâi stăpânul propriei vieți. Fă ce vrei, dar fă!” – i-a încurajat autorul.

După prezentarea succintă a vieții și a scrierilor sale, acesta a lecturat, cu ochi veseli de copil, pasaje din romanul “Zaira”, povestea unei femei din Timișoara, care trăiește și astăzi, fostă păpușăreasă și marionetistă, fiică de moșier, născută într-o gară de provincie, în sala de așteptare. „Am ales să citesc din «Zaira», pentru că e un text zemos, care nu necesită o înaltă atenție culturală, un text care funcționează prin originalitatea personajelor” – ne-a spus autorul, în finalul călătoriei. După lectură, au avut loc discuții și s-au dat răspunsuri la curiozitățile tinerilor. Alături de scriitorul Cătălin Dorian Florescu și de Geo Popa, directorul Centrului de Cultură “George Apostu”, s-au aflat publicistul Val Mănescu și pictorul Horia Ghelu.

„Publicul m-a urmat cu plăcere pe drumul gândurilor și logicii mele”

A urmat întâlnirea de la Moinești, unde scriitorul a participat la deschiderea Simpozionului (Intern)Național „Tristan Tzara și Cultura Dada”, la Biblioteca Municipală. În fața unui public numeros, format din tineri și vârstnici, Florescu a vorbit despre dadaism, curentul cultural care se hrănește din dorința schimbării, apărut ca un refuz în fața unei societăți muribunde, venit cu un aer proaspăt, “un spirit nou, copilăresc, viu, cu capacitatea de transformare a sistemului și a lumii”. Până acum câțiva ani – potrivit autorului – în Zürich, devenit un oraș de consum, exista spiritul neo-dada, în care artiștii tineri elvețieni dădeau naștere unor acțiuni spontane în spații publice. Ocupau locurile abandonate și le transformau în muzee, locuri în care își expuneau operele de artă, simțind să ducă mai departe acest curent. Finalul celor două întrevederi cu cititorii din Târgu Ocna și Moinești a fost marcat de o sesiune de autografe din partea scriitorului.

Ajunși acasă, autorul ne-a împărtășit din experiența pe care a trăit-o alături de cei veniți să-l cunoască pe copilul, omul și scriitorul european de limbă germană, așa cum se consideră Cătălin Dorian Florescu. „Publicul m-a urmat cu plăcere pe drumul gândurilor și logicii mele, lucru pe care l-am măsurat în cantitatea de simpatie, entuziasm și vânzarea de cărți, căci astfel convingi publicul. Dacă nu îl atingi, nu te apropii de el prin text, dacă exprimi inteligență doar prin gânduri, dar nu ajungi la universul pe care îl interesează, publicul cititor te va sancționa, lucru care nu mi s-a întâmplat niciunde”.