Experimentele politicienilor incapabili

În mai 2011, consemnam un fel de efervescență idioată referitoare la „managementul privat pentru firmele de stat”. Aproximativ 40 de întreprinderi subordonate diverselor ministere urmau să fie blagoslovite cu manageri privați, prezentați drept leacul universal pentru jaful cronic din economia națională. Ca și atunci, mă declar și astăzi împotriva acestei „forme fără fond” (bietul Maiorescu și-a răcit gura degeaba în urmă cu un veac și jumătate!), un experiment păgubos, inițiat de politicieni snobi, incapabili să-și înțeleagă menirea. Numeroși analiști economici arată că – după doi ani de „reformă”! – singurele rezultate „notabile” sunt cele referitoare la creșterea și de zece ori a veniturilor celor din conducerea firmelor de stat, la care se adaugă și lipsa totală de control al Statului în domeniile strategice. Însă niciunul dintre pițifelnicii politici și jurnaliștii fără școală care se isterizau atunci când li se argumenta eșecul inevitabil al acestei prostii naționale nu-și cer scuze, astăzi, de la românii care au ajuns șomeri după ce industria de stat a ajuns în insolvență sub conducerea unor manageri privați, plătiți precum Bill Gates.

Premiza de la care s-a plecat a fost una eronată: managerii privați nu fură și nu au interese de gașcă precum șefii numiți politic! Numai că hoți, lichele, mafioți există în toate categoriile sociale. Interese au și funcționarii de stat, și parveniții privați. Români sau străini, cei „selectați” (de cine?!) să preia proprietatea Statului sunt oameni, cu subiectivismele lor, cu arivismele lor, cu (sau fără) caracter, dincolo de diplomele afișate public. În plus, oricât de bine intenționat ar fi un manager, dacă are parte de un consiliu de administrație format doar din lipitorii de afișe de la diferite partide, atunci orice strategie eșuează lamentabil.

Un stat serios este puternic dacă are o economie adevărată. În domeniile strategice – energie, transporturi, infrastructură de comunicații, sănătate, educație, apărarea teritoriului – controlul trebuie să fie deplin. Altfel, când este război la graniță, va fi la mâna unor investitori privați preocupați de profit, nu de siguranța națională. De aceea, Statul are nevoie, în primul rând, de oameni loiali! Abia după aceea discutăm despre doctoratele la Harvard și stagiile de pregătire la nu știu ce multinațională. Un administrator de țară – ministru, președinte, parlamentar, primar sau manager la o companie de stat – trebuie să iubească nația a cărei avere o are în grijă, să fie educat în spirit voluntar și să aibă credința că merită să faci lucruri bune pentru cei din jurul tău. Sună aiurea, patriotard? Poate doar în mințile idioților care se rușinează că sunt români… Un tehnocrat care își iubește neamul va eficientiza orice firmă fără să ceară zeci de mii de euro lunar doar pentru că există. Sunt mulți în țara asta cei care gândesc astfel. Numai că ei nu sunt pe placul și calapodul guvernanților puși doar pe căpătuială. Aleșii s-au specializat în experimente falimentare pe seama românilor. Spuneam (degeaba!) că votul uninominal este o aberație în contextul actual. Tot felul de șmenari și-au cumpărat câte un colegiu (un fel de „management privat” al votului universal), iar doctrinele și strategiile naționale au devenit desuete. Cu asemenea aleși nu-i de mirare că țara este vândută „la bucată”, pe motiv de „eficientizare” a Statului și democratizare „fără număr”… Dacă asta este direcția în care mergem, propun să „privatizăm in integrum”: în loc de Parlament, să aducem niscaiva occidentali pentru un „consiliu național de administrație” și să organizăm concurs internațional pentru posturile de „președinte corporatist” și „manager de țară”. Atunci să vezi bunăstare!
Ștefan RADU