Crescătorii acestor animale sensibile și scumpe au deschis pentru prima oară porțile, pentru publicul larg, în șase ferme din țară. Una dintre ele se află în Horgești.
Asociația Generală a Fermelor și Crescătorilor Individuali de Chinchilla din România și Uniunea Crescătorilor de Chinchilla din țara noastră au deschis, sâmbătă, 10 mai, porțile a șase ferme pentru toți cei interesați de o astfel de afacere sau numai de a vedea cum se cresc aceste animale atât de sensibile și de scumpe. A fost primul eveniment de acest fel în țara noastră și cel mai mare al anului în estul Europei, numit, cum altfel, decât „Ziua porților deschise”. Una dintre ferme a fost cea a familiei Irina și Viorel Cobzaru, din Horgești. Ei au fost sprijiniți în această acțiune de Camera Agricolă Județeană. La Horgești au venit, sâmbătă, vizitatori din câteva județe.
Despre crescătorii de chinchilla din județul Bacău ziarul nostru a scris prima oară cu ceva ani în urmă, în perioada pe care am putea-o numi romatică în acest domeniu de activitate. Chinchilla este un animal care seamănă mult cu un iepure sau cu un șobolan simpatic, provine din America de Sud și a fost adaptată în crescătoriile intensive din Europa. Din anii ’90 a ajuns și în România, mai ales pe filiera Timișoara – Ungaria, dar poate și pe altele. Acum, numărul fermelor de creștere a crescut simțitor, au apărut și asociații profesionale, dar în special a crescut gradul de profesionalism al crescătorilor, care au depășit cu mult nivelul de hobby sau de amatorism. Chinchilla este un animal cu blană extrem de scumpă (un mantou din asemenea piei ajunge la zeci de mii de euro). La Horgești, familia Irina și Viorel Cobzaru cresc chinchilla de șapte ani. Nu este singura lor afacere. Au preluat grajdurile fostului CAP, unde cresc mai ales păsări. Un grajd a fost dedicat, însă, chinchillelor. Acesta din urmă poate fi asemănat cu o „farmacie”. Atât e de curat și de bine îngrijit. Tocmai pentru că animalele de acolo sunt extrem de sensibile. Iar familia Cobzaru a depășit pragul de amatorism sau de hobby. Ei au, acum, o fermă de nivel mediu, cu circa 350 de familii de chinchilla.
Selecția face succesul
„Am început cu șase familii – spune Viorel Cobzaru. Aceasta înseamnă șase masculi și 30 de femele, după care am mai cumpărat, în anul următor, dar le-am înmulțit și noi. Avem, deci, circa 70 – 75 de familii a câte cinci femele și un mascul. Nu suntem o fermă de elită, ci o fermă medie. Dar, abia de doi ani ne scoatem cheltuielile și obținem un mic profit. Până nu ajungi la 30 – 40 de familii nu treci de stadiul de hobby. Apoi, cu circa 60 de familii ai o fermă de talie medie, iar la peste 60 de familii deja afacerea trăiește pe propriile picioare. Și din ferma medie mai obții ceva venituri, dar nu e suficient.” Crescătorul trebuie să înceapă cu matcă bună. În România s-a început cu ce era pe piață. Nu se punea problema calității. „În timp – spune Viorel Cobzaru -, crescătorul trebuie să facă selecția animalelor, la femele și la masculi. Altfel nu reușești să te dezvolți. La selecție urmărești culoarea blănii și capacitatea de reproducție. Urmărești și dacă femela îngrijește bine puii. Apoi urmărești calitatea hranei pe care o dai animalelor și condițiile în care acestea sunt crescute. Pe scurt, «hrană, casă, rasă» este deviza succesului.” Familia Cobzaru a luat primele animale de la un furnizor din Bacău, apoi și de la cineva din Timișoara, care spunea că le avea din Ungaria. „Noi – a mai adăugat Viorel – nu am făcut de prima dată selecția animalelor, iar de aici au rezultat pierderile. Am lăsat la reproducție tot ce aveam. Trebuie să cauți un furnizor de animale foarte serios, apoi trebuie să urmărești liniile de reproducție, să faci selecție. Practic, cam toate animalele ajunse pe piața din România proveneau de la un furnizor din Ungaria, care însă atunci când cererea a crescut a livrat și ce nu era de calitate foarte bună, iar de aici consecințele suportate de noi, crescătorii.”
Condiții de hotel de patru stele în crescătorii
O familie de chinchilla costă în jur de 500 de euro, cu tot cu accesoriile cuștilor, cu adăpători, cu totul. Adică cinci femele și un mascul, dar în preț intră și cușca specială pentru astfel de animale, care are cinci sau patru compartimente, câte unul pentru fiecare femelă. Numai o femelă ajunge la circa 80 de euro minim, dar și până la 150 de euro. Actualele norme europene de bunăstare a animalelor impun, acum, dimensiuni standard ale cuștilor. De la 40 pe 40 cm s-a ajuns la 40 pe 50 sau 45 pe 45 cm (cu cinci compartimente). Masa chinchillei presupune un furaj bun. Românii dau un furaj tot din Ungaria, dar și fân. Acesta din urmă ar trebui să fie de la munte și, mai ales, bine uscat, nu mucegăit. Dar, se poate da și lucernă, la care se pot adăuga paie de orz sau de grâu. Riscul este însă îngrășarea femelelor și scăderea capacității de reproducție. Și apa este foarte importantă. Ea trebuie să fie pură, fără nutriți. În mediul ei natural, chinchilia bea doar apa din picăturile de rouă de pe frunze. Românii folosesc apa din fântâni sau puțuri, dar bine filtrată. Acest animal nu bea apă ca altele, nu bagă botul în apă. Iar în camera cuștilor temperatura trebuie să fie constantă, de 20 de grade Celsius. Astfel, femela nu face diferența între anotimpuri și rămâne des gestantă.
Cerere mare pe piață
Pentru întreținerea unei astfel de crescătorii, la dimensiunea celei a familiei Cobzaru, anual se cheltuie cam 30.000 – 40.000 de lei. Cu totul. Crescătorii au, însă, speranțe mari pe piața acestui produs, pe care acum cererea este mai mare decât oferta. Se solicită cam 350.000 de piei pe an și se oferă circa 250.000. Niciodată nu scăzut cererea, dar a scăzut prețul. Criza economică și-a spus și pe această piață cuvântul. În medie, o chinchilla, în viu, se vinde cu 30 – 40 de dolari. Crescătorii cumpără în euro și vând în dolari. Animalele nu se abatorizează în România. La sacrificare, atenția cea mai mare se acordă pielii. O piele de calitate se obține de la un animal care are circa opt luni și peste 520 de grame în greutate. Un preț bun se dă pentru o blană de culoare frumoasă: închisă pe spate și albă pe burtă. Blana trebuie să fie curată, fără ciupituri, smocuri etc. O blană foarte bună ajunge, astfel, și la 60 – 70 de dolari. Câștigul crescătorilor nu vine, însă, din vânzarea familiilor cumpărate, ci numai din înmulțirea acestora. Reproducția animalelor face câștigul.
Sunt interesată să achiziționez chinchila cum mă puteți ajuta ?