Anamaria BUJOR
Viața noastră stă sub semnul împlinirii personale, a dorinței de dezvoltare fizică, mentală, spirituală și de cunoaștere a sinelui. Căutăm obsedant răspunsuri la orice întrebare, definiți prin conștiință, pricepere și cugetare, ce ne conferă o demnitate inegalabilă și capacitatea de a medita asupra propriei condiții.
Asistăm acum la o explozie a generației erei digitale, care îi modelează felul de a gândi și privi viața. Dependență, haos, minciună, anonimat, alienare, jocuri, fățărnicie sunt doar câteva dintre cuvintele ce se ascund astăzi sub omul „modern”, cel care procesează rapid informațiile și respiră constant fericirea digitală. În mod paradoxal însă, nu știe să comunice, să asculte, să empatizeze cu semenul său într-o lume a comunicării și a gadgeturilor care i se oferă pe tavă. Comunicarea online este într-o continuă mișcare, în care există acces nelimitat la orice fel de informație. Nu poți să nu observi pe stradă, la volan sau în mijloacele de transport în comun tineri și adulți deopotrivă, de toate vârstele, captivi în labirintul noilor tehnologii. Azi e la modă iubirea pe internet, prin care el/ea se îndrăgostește de imaginea ideală creată de „cel iubit” (minciuna e în floare) care, de cele mai multe ori, nici măcar nu reflectă realitatea. |sta e unul dintre motive pentru care scânteia se stinge la fel de repede cum s-a aprins.
Ne înstrăinăm tot mai mult unii de alții. Deseori nu ne mai vorbim, ne trimitem SMS-uri și MMS-uri, „omitem” să ne mai privim în ochi, există Skype pentru asta, nu mai cerem o îmbrățișare, ne trimitem emoticoane pe Messenger sau Facebook. Dezvoltarea continuă a rețelelor informatice a condus, negreșit, la un progres al societății și la un regres al comunicării interumane. Oriunde, oricând, oamenii, în special cei tineri, pasionați de telefonia mobilă, conectați permanent cu tehnologia manevrează, mai ceva ca Messi mingea de fotbal, smartphone-uri de ultimă generație din ce în ce mai sofisticate. Nu ar fi deloc un lucru rău dacă mulți adolescenți nu ar întâmpina dificultăți în a comunica și socializa cu cei din jurul lor, dacă nu s-ar retrage într-un con de umbră în care să-și creioneze propria realitate. Unii dintre ei se însingurează și se păcălesc singuri cu prieteni virtuali, iar internetul devine instrumentul principal prin care ajung să își exprime sentimentele și frustrările. Nicio comunicare în spațiul virtual sau la telefon nu va putea înlocui vreodată atingerea sau nevoia sufletească de a discuta, de a simți aproape interlocutorul, de a lua pulsul conversației. Oricât de fantastică și perfectă ar părea, lumea digitală nu poate depăși frumusețea adevăratei realități, cea în care înfrunți direct lucruri, atitudini, persoane, situații de care pe internet te poți feri cu ușurință, protejat, printre altele, de mirajul anonimatului. Odată cu expansiunea rețelelor de socializare a crescut și dependența față de ele, manifestată atât la copii, cât și la adulți care nu-și pot începe ziua fără să știe cine și ce a mai postat, cine și pe unde și-a mai dat „chek-in” și lista poate continua. Un fel de „Radio Șanț” direct de la sursă. Generația tehnologizată ar putea încerca și alte variante prin care să-și creeze un drum spre libertatea sufletească, să iasă din rutina zilnică, să înlocuiască, din când în când, Facebook-ul, tableta sau televizorul cu o discuție sinceră față în față cu cei dragi, cu un „Te iubesc!” faptic și cu o porție zdravănă de râs cu prietenii, chiar și atunci când sufletul plânge.
Lasă un răspuns